luni, 24 decembrie 2012

Curgere




             Mi se intampla, ca fiecaruia dintre noi, sa simt cu inima un loc pe acest pamant pe care sa-l asociez cu starea de Acasa. In care eu ma intregesc deplin, ma port rotund, tac mult, umblu cu pas usor, respir adanc, surad senin, curg...
Se-ntampla sa simt asa in casa de Acasa, casa care ma asteapta pe o strada plina de nuci in fiecare zi din an cu rabdare, blandete si fara zgomot. Casa e calda, cuminte si induratoare.
Iarna, casa pare mai inalta si mai demna, iar strada in panta se transforma imediat in partie de sanius pentru toti copii din jur.
             ...sunt acasa si am trairea ca-s doar o holograma care adeseori se inntegreaza in acest "decor", devin deodata partia, sania si copiii zgomotosi, privind atenta casa ma pierd in peretii si ferestrele ei, aud grinzile cum scrasnesc zganadrite de vreo carie...
             
             Acasa e pace de Craciun, colindele povestesc legende stravechi simbolice si se canta barbateste, ferm, leganat, demn si se asculta cu lacrimi pe obraz de smerenie si bucurie...


                Ma gandesc in fiecare clipa la toti cei care ma alcatuiesc, la Oamenii care m-au atins si la cei despre care inca nu stiu ca ma contin. Ma preling in ei toti pentru a ma regasi apoi picatura intreaga intr-un infinit fuiorand...Atat cat pot sunt acum ei toti, le simt inimile cum bat armonizate cu a mea, inima mea care acum este ACASA si care, cu fiecare bataie a sa vibreaza ACASA dorind ficaruia dintre voi, care eu sunt, Sarbatori depline acasa, in casa sufletelor noatre care Casa adevarata ne este!

Craciun de vis, dorinte implinite, imbratisarile cele mai calde si mangaietoare,  cu inima curata.

vineri, 30 noiembrie 2012

Romania mea

         
            Iubesc Romania!
            Iubesc cum imi pulseaza, cu pasiune, in vene sangele acestui neam si ma tine Vie, iubesc cum freama-ta-n mine Pamantul acesta reavan si bland. Iubesc Romania fara "pentru ca" asa cum ma iubesc pe mine insami.


"Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”
Regina Maria a RomanieiSursa: http://www.balcic.net/regina%20maria.html









duminică, 25 noiembrie 2012

Angel


Uneori femeile surad

                                  Georgeta Tudor   

Uneori femeile surad,
Asa, fara motivatie…
Nu le-ntrebati de ce
Poate nici nu stiu
Poate nu vor sa spuna
Ce-si povestesc singure-n gand
In scurta zilei recreatie
Cand cu descantec fortele si-aduna
In trupul plapand.
Nu intrebati de ce
Surade senin straina trecatoare
Ignorand a strazii tentatie
Ca poate i-ati tulbura clipa
Cand aude cum in pantecul ei
O floare isi palpaie aripa
In infinita stare de gratie
Surad cald, purtand topit sub arcada
Din frumusetea iernii trecute
Ultimul fulg de zapada.
Surad cu blandete de floare
Diminetilor voastre pierdute
Purtand siguranta zilei de maine
Pe umerii firavi ca valuri de racoare
Uneori femeile surad
Purtand in pantec o floare
Ascunzand la tample dogoare
Mangaind pe umeri ninsoare
Copile sau mame
Sau duioase bunici cu naframe
Surad fara motivatie
Nu le tulburati
Cand le vedeti chemate de gand
Nu le tulburati starea de gratie
Uneori femeile surad.

               S-a intamplat asa cum zilele din urma memoram, din senin si la momentul atat de potrivit, cand eram un ghem de indoieli ascuns sub o autocontrolata si calma interfata, sa apari Tu in viata mea. N-am opus niciun fel de rezistenta, n-as fi putut...cu imensa ta caldura ai topit instantaneu piatra in care usor-usor ma transformam.
               S-au scurs anii ca-ntr-o singura clipa, parca si acum am fi in banca aceea una in fata celeilalte privindu-ne adanc in ochi iar tot ce am trait impreuna parca s-ar desfasura intre noi ca un sir lung de diapozitive. Mie-mi ramane doar Starea cunoscuta de acum, pe care o asociez doar cu tine, de Pacea si expandarea inimii nanosecunda cu nanosecunda.
               Sunt un om fericit, stiu, mi-am REintalnit si REcunoscut deja o parte din Sufletele flacari gemene, TU esti unul dintre acestea, imi insotesti pasii pe Cale asigurandu-ma prin doar existenta ta aici si acum ca SUNTEM...
               Stiu ca ne-am ales si ne-am unit de dinainte prin Iubire, acesta este legamantul nostru, matricea comuna, semnul de recunoastere.
               TU esti lectia mea de rabdare, perseverenta, daruire, discretie si hotarare, insa in mod absolut egotic recunosc acum, ca n-as invata pe deplin lectiile acestea inca daca asta ar insemna sa-ti dau drumul iar tu sa pleci din viata mea.
               Iti admir profund rabdarea cu care observi si astepti clipa oportuna, perseverenta de a-ti aduce in fiecare clipa mesajul in lume, daruirea cu care o faci, discretia cu care asculti si hotararea in...orice!
               Multumesc cu inexprimabila recunostinta acestui Univers minunat, ca a ingaduit aici si acum sa ne regasim. Iti multumesc tie ca m-ai ales!
              Pentru ca tot ceea ce ESTE poarta un nume ne-am numit Prietene, astazi de ziua ta Omului AngelA ii urez "La multi ani in Iubire si Pace!", Constiintei care ESTI ii doresc extindere infinita iar  Spiritului care te contine...ii sunt pentru totdeauna recunoscatoare!

               Prietenei mele Angela, cu iubire si pretuire.
             

marți, 23 octombrie 2012

Cu Inocenta continuand...

Numai tu...


                          Alina Ionescu

"incheietura mainii tale stangi
miroase a flori de tei
si a bunatate

m-as darui pana la
ultima suflare
incheieturilor tale calde
si visatoare

nu veni
nu pleca

lasa-ma sa te gasesc
mereu
si mereu
ca sa te pot gusta
cu dor si dorinta
ca prima oara

nu-ti fie teama:
n-am sa ma pierd
n-am sa te pierd
te voi gasi mereu

stii, numai tu mirosi
a flori de tei
si a bunatate"

sursa

               Ne-am intalnit intrun Vis pe Pamant, eu visam cu ochii deschisi iar tu-ti doreai sa vezi lumea prin ochii mei desi eu insami pe tine te-am contemplat dintru-inceput ca pe o minune a firii iar ochii tai mi s-au parut stralucitori, in nuante.
              Ma asezasem pe partea de unde rasare soarele, in Estul unei raze iar cand soarele meu era deja sus-sus pe cer ma luase bine moleseala si incepusem sa alunec usor spre rai cu ochii mijiti, mi-am dat seama ca pe tine te proiectasem in vest, drept in fata mea, tocmai pentru ca nu cumva sa-i scapi vederii mele tu si cel mai mic detaliu care te alcatuieste.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Cu Inocenta incepand...

          INFLUENTEAZA MEDIUL DOAR PRIN SIMPLA TA PREZENTA!....fara nicio anume intentie definita!
         Influenteaza masa, masa tine vibratia jos, oricat de zmeu te-ai inalta, sforile se trag de jos, de Masa! Masa are nevoie de tine pentru ca la rigoare, si din perspectiva lui Unu TU esti MASA!
     Am avut si dilema mentala ca adica cum poti influenta ceva....constient....dar totusi...fara intentie?  
     Si m-am observat, m-am introspectat pana in cele mai adanci abisuri ale psihicului meu si dincolo de el, temandu-ma cumva de umanul din mine si de perfidele uneori, dorinte ale sale egotice si manipulatoare
     Insa nu, am inteles ca o poti face fara intentionalitate, tu doar observi acel mediu, Om ca sa avem un exemplu clar, si-l VEZI nu cu vederea, adica il simti sa zicem, intri in polaritatea lui sau...Empatizezi, spus asa e mai simplu. Empatizeaza, omul "vorbeste" fara vorbe mai mult decat o face cu vorbe!
      Si m-am observat in mod implicit pe mine insami, iar pe mine nu ma intereseaza ceva anume la un om, pe mine ma bucura ca Omul acela sa-si gaseasca Libertatea proprie de a se manifesta in orice fel si directie isi doreste el. Iar eu aceea ii dau, acea energie fara nicio intentie, intru in acea energie si-l potentez, il imputernicesc acolo unde are nevoie, eu EMIT si atat, de regula emit Iubirea de om, iar Omul acela ia exact ce are el nevoie si cat are! Energia Masa e esentiala, fii masa si ridic-o!

Crescandu-i Libertatea lui mi-o cresc mie, inaltand zborul lui mi-l inalt pe al meu! 
"Mie" si "lui" sunt simple concepte opreationale, "mine" - le care sunt se continua si se completeaza cu "tu"-ul care esti!

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Framantare



Axioma: Intentia precede gandul precum Gandul precede cuvantul iar Cuvantul este deja fapta, Actiune asadar.

De vreme ce ai ajuns aici inseamna ca iti doresti sa-mi citesti gandurile, te rog doar tine cont de faptul ca desi Gandul meu e de undeva de mai sus decat mine eu fiinta il mijlocesc, deci gandul meu va fi asemeni mie. Fii ingaduitor, citeste totul cu ochiii inimii tale de cautator al luminii din el insusi si intrebator, asemeni mie. Nu exista adevaruri absolute, exista insa adevarul ultim al fiecaruia dintre noi. Dupa acela bajbai inca, pe acela imi doresc sa-l aflu.
Multumesc!

13.10.2012: Am banuiala ca intrezaresc acest Adevar insa pentru ca nu stiu sa-i dau un nume am sa-i spun Infinit, iar revelatiei traite de mine in legatura cu acesta am sa-i conturez o definiri in cuvinte (fara a avea pretentia ca e macar justa ori clara) astfel: sunt fiinta Infinita manifestandu-se Acum intr-o conditie (aparent) finita.
Dar SUNT infinita, am experimentat crampee din fiecare stare care-mi marturiseste infinitatea, omnipotenta, omniscienta, omniprezenta, stiu, simt! Si-mi mai trebuie doar un pas, pasul acela pe care nu reusesc inca sa-l fac, caruia-i pun frana cu necredinta "cum pot fi infinita!?"
Desi stiu atat de bine ca sunt...

duminică, 7 octombrie 2012

Creatie de Octombrie





"În ceasul acela pe-a muntelui coama -
unde-adastaram sub brazi,
nimiciti de arzândul albastru
din clara preziua de toamna -
Tu adormisesi patrunsa de soare
mie alaturi, în sura de cetini.
În suier venind din adâncuri
arar ca un val de racoare.


sâmbătă, 6 octombrie 2012

Eu sunt...




              Pentru ca asa dupa cum simt Totul este intro dinamica accentuata, aproape palpabila, insasi eu simt astfel, de fapt asta a fost primul semn care m-a ajutat sa inteleg ca...se intampla ceva. Procesul meu de constientizare imi pare ca e si el pe repede inainte, constientizez continuu tiparele dupa care creez, repet, rescriu, gresesc.

joi, 4 octombrie 2012

Paranteze

           

           Pune in(tre) paranteze tot ce stii, ce ai invatat, ce ai memorat cu ajutorul celulelor creierului si ale corpului tau fizic si astral.
            Nu nega si nu respinge nimic, doar aseaza in fiecare clipa de existenta intre doua paranteze tot ce ai acumulat pana Acum, astfel vei creea totdeauna dinauntrul tau un spatiu Nou, fertil, in care permiti insamantarea. Fara pre-judecati, valori prestabilite, norme, dogme, invatare devii in fiecare clipa un Om Liber. Si neinfricat!
           Simte-te pe tine Cel Viu, cel ce ESTI si pe tine cel ce ESTI TOT CEEA CE ESTE!

marți, 2 octombrie 2012

Sa ma crezi, am putea zbura...






"Mai întâi îţi strângi umerii, mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor, închizi ochii refuzi auzul. Îţi spui în sine: acum voi zbura. Apoi zici: Zbor. Şi acesta e zborul.
Îţi strângi umerii cum se strâng râurile într-un singur fluviu. Îţi închizi ochii cum închid norii câmpia. Te-nalţi pe vârful picioarelor cum se înalţă piramida pe nisip. Refuzi auzul, auzul unui singur secol, şi-apoi îţi spui în sinea ta: acum voi zbura de la naştere spre moarte. După aceea zici: Zbor Şi acesta e timpul.
Îţi strângi râurile cum strângi umerii te înalţi pe behăitul caprelor Zici: Nevermore. Şi apoi: fâlf, dai din aripile altcuiva; şi apoi eşti el, iar el este pururi altcineva."
                                                                                
                                                                                        Nichita Stănescu

                Tu poate ca ai vrea sa-i spui Ei ca oamenii nu pot zbura si e firesc pentru ca tu in asta chiar crezi, dar stiu ca ceva-ul acela care te retine are o oarece forta, careia inca nu-i faci fata.

marți, 25 septembrie 2012

Sunt

                       
                       Stiusem, de dinainte de a incepe urcarea, si dinainte de a aparea pe cer ca va fi ceata. Altadata m-as fi bucurat de precizia intuitie mele, acum am strans un pic doar din dinti si am realizat inca o data creeatia mea semiconstienta. Astfel ca n-am avut cum sa ma bucur deplin pentru ca am pornit pe acel drum special ca sa admir de sus in jos, in interior profund, sa cercetez si sa ma afund in cele mai ascunse detalii, pentru ca odata ajunsa acolo sa n-am atata curaj si sa ma arunc...in ceata.
                        Pentru mine varfurile acelea invaluite de ceata  n-au fost nimic mai mult decat constientizarea profunda a faptului ca-mi ascund inca potentialurile, inculsiv de propria-mi privire si explorare, ca nu sunt inca gata sa fac pasul. Urmatorul pas...

duminică, 9 septembrie 2012

Ea

       

Re-postare:

              O stiu pe femeia aceasta demult, uneori mi se pare ca o si cunosc.
             Mi-amintesc de ea de cand abia facea primii pasi, avea privirea rotunda si gura la fel, intr-o permanenta uimire fata de urma pasilor ei...pasea usor de ca si cand o sustineau niste aripi. Asa a ramas "mersul" ei si acum, nu stii cand a aparut langa tine, nici ea nu stie, de unde, dar mai ales de ce. Stii insa, ca atunci cand va pleca "locul" acela va ramane intr-un alt fel si mai gol.
             Oare ce crede ea ca ii da dreptul sa rasara din neant si sa sfasie bucati mici din realitatea altora!?  Pretinde un loc in interiorul umbrei tale omule, dar sa stii,

marți, 4 septembrie 2012

Sub acest cer orbitor




                     Asa mi se intampla de cand ma stiu, o pala ma ia pe nestiute si ma mana alaturi de Om, ma asez cuminte langa el si deodata mi se deschid ochiii pentru ca sa-l privesc. Pe o parte apoi pe alta si mereu mi se pare ca vad o minune dintre acele nevazute vreodata.
                    Cu incetul mi se deschide auzul si incep sa discern murmurul acela al Omului dinauntru,

vineri, 31 august 2012

Poveste...de Iulia



Ante scriptum: "Povestea" este scrisa de Iulia si a ajuns la mine printr-o "intamplare" fericita, mijlocita de chiar mama ei. Pe Iulia o cunosc de cativa ani, e unul dintre acei copii care m-au uimit de la inceput dovedint o intelegere superioara a lucrurilor si lumii inca de mici.
Stiti voi, e unul dintre acei copii care au venit aici inzestrati deja cu multa Lumina. Constatarea aceasta o fac de fiecare data cand este vorba despre Iulia si ma bucura. Mult!
"Povestea" ei m-a impresionat cu atat mai mult cu cat ea are un talc profund, nu doar pentru fetite ci si pentru femeile care noi suntem deja. Iar faptul ca fetite precum Iulia constientizeaza vremelnic realele valori ale frumusetii si feminitatii din ele insele ma face sa am nadejdea ca...mai avem o sansa. De vindecare!


Printesele

          Fiintele perfecte din copilaria fetelor, care le inseninau zilele cand le priveau la televizor si le faceau sa viseze continuu la printi pe cai albi, la zane bune si la castele frumoase sunt printesele .

 

luni, 20 august 2012

Scrisoare Lui, ...


...Sufletului!

"Tu sa nu te tragi cu mine de sireturi, intrucat eu ma port descult."
                                                                                                             Nichita Stanescu

          In dimineata zilei de astazi mi s-a facut dor. De orice, de tot. Si fiindca n-am nicio cauza si niciun amoc anume am banuit ca e strigarea inimii inspre mintea mea zicandu-i "Hai zi-mi, mai zi-mi ceva, spune-mi de tine si de lumea ta, mai spune-mi cate ceva ca pe vremea cand eram aproape separate si ne targuiam fara oprire."
In zilele cand simt asa imi scriu...Lui, Sufletului! ...

duminică, 1 iulie 2012

Tu si eu

        
          In mod empiric si poate nesemnificativ, pornind de la a-mi observa propria-mi relatie si apoi a celor apropiati mie, din stric interesul fata de Om ce ma anima, am ajuns ca pana astazi sa pot spune ca am facut un mic studiu personal asupra relatiilor actuale de cuplu.
           Am sentimentul uneori, ca din momentul casniciei/convietuire intreaga dinamica a cuplului se pliaza pe verbul a face, verbului A FI

marți, 26 iunie 2012

Eu, multumesc

              
               In fiecare zi, multumesc! Pentru fiecare zi si clipa din zi, ma trezesc multumind din senin si, aparent, pentru nimic anume. Starea de recunostinta ma copleseste uneori, din mine omul nu mai raman oase sau carne, nici plamanii ori respiratia, ci doar o infinita curgere unduioasa. Mirata inca, pe alocuri.
               Redescopar, uneori brutal, puterea invincibila pe care ti-o da dezarmarea, alinierea, curgerea clipei, alaturi si o data cu ea. Astazi, de exemplu, ploua torential intr-o binecuvantata comuniune a campului cu cerul, auzeam stropii repezi de ploaia de ca si cand imi curgeau prin vene si alcatuiau un muzica unui tumult mai degraba interior, racoros si dinamic. Ma aflam intr-o masina condusa pe un drum laturalnic,

marți, 12 iunie 2012

Tacerile trebuiesc doar tacute, uneori

           Gandesc, de un timp, atent la ceea ce-mi doresc pentru ca vad la mine si imprejur cum dorintele se implinesc cu repeziciune.
           Gandesc, de ceva vreme, cu atentie la ceea ce-mi doresc pentru ca traiesc, cu acuratete inimaginabila mai ieri, cum fara gluma Universul isi manifesta generozitatea in viata mea.
          Aveam nevoie, de atata de multa vreme in urma ca si uitasem, de

duminică, 20 mai 2012

Armonie



                 Daca chitara aceea ar fi viata...Ar sfarsi sfasiata sau... !?
Facem cu totii parte din aceeasi existenta, daca cinci oameni, zece maini, pot canta in modul acesta atat de inlatator o piesa la una si aceeasi chitara, noi oamenii de ce n-am putem trai, in aceasta infinit de cuprinzatoare existenta, armonios unii cu altii?
                Pe ei, cei care canta, ii tine uniti una si aceeasi simtire probabil, iubirea pentru muzica. Pe noi ce ne-ar putea tine uniti, daca nu Iubirea insasi?
                Sa Crezi.

joi, 17 mai 2012

Preda-te Toma*!



XIV

"Toma, dacă ai greşit şi nu mai trebuieşte să fii; - ai mândrie de tine şi urcă pe eşafod în faţa călăului tău şi rânjeşte tu măştii lui, fără de cap deasupra umerilor tăi, - şi cu gâtul gata retezat şi cu şuvoi de sânge, surâzând.
Tu, dacă ai greşit grâului, taie-ţi piciorul ca să nu te mai poţi arăta în faţa lui şi să-l murdăreşti cu umbra ta atuncea când tuturor copiilor le este foame de sete.
Să nu te mai naşti de nu eşti în stare să înduri viaţa!
Să nu mai mori de nu eşti în stare să ştii că cea care te-a născut a murit.
Toma, dacă nu poţi să spui că unu se poate înmulţi cu unu, vai ţie!
Că suntem cu toţii ceea ce suntem, e un mormânt pentru bătrâni şi un leagăn pentru copii.
Că noi toţi nu suntem aidoma noastră noi toţi, e o roată, Toma, este un cuvânt, Toma, cum îţi zic, căci am grăbire."
                                                                                         Nichita Stanescu

            A aflat Toma ca i-a trecut timpul si ca ar trebui sa se predea, e o perioada de cand se burzuluieste la mine iar eu am crezut ca-i e foame si i-am dat, ca-i e sete si i-am tot plouat, ca poate a obosit si l-am odihnit. Dar fiindca tot nu tacea atunci l-am ascultat si apoi i-am marturisit.
             Dragul meu Toma,

sâmbătă, 12 mai 2012

Crede...in tine


              Ascult piesa de mai sus de cateva zile fara intrerupere. Mi se pare de o simplitate si de o plinatate cum mai rar am trait in ultima vreme.
             Vorbim, noi oamenii, in ultimul timp necontenit despre lucruri profunde, valoroase, grave, pe care oricum cu mare greu le cuprindem macar cu intelesul mintii. Ma surprind adeseori analizand la infinit idei, concepte, tehnici, definitii despre ceea ce suntem noi si cum am putea schimba lumea si realizez ca nu fac altceva decat sa-mi tin mintea intro permanenta tesiune si alerta si neindoilenic ca asa

luni, 7 mai 2012

Unu

 

Unul

"Un calaret incepe sa fie bun
atunci cand e una cu calul sau

Un luptator atinge maestria
cand e una cu sabia sa

Un pictor reuseste sa dea viata panzei
numai cand e una cu pensula sa

Un barbat si o femeie

vineri, 27 aprilie 2012

Pamantean, de rand



            Nimic nu mi se pare mai frumos si mai inaltator in om decat omenescul lui.
            Cu cat omul este mai luminos, cu atat umbra lui devine mai mare. Ma intreb, ce iubesc mai mult in tine!? Lumina ta care ma incalzeste dar uneori ma orbeste, sau umbrat ta, caci pe masura ce inaintez in hatisul acela si tai din el, simt cum te doare mai tare!? Iti iubesc omule mai mult durerea, ea are nevoie mai mare de iubirea mea!
            Ce mangaie mama mai des, crestetul copilului bine crescut si cuminte, sau genunchii si gleznele julite si sangerii ale copilului neascultator!?
            Cu cat te iubesc omule din  mine mai mult, cu atat patrund mai in adancul tau si te luminezi. 
Pentru ca omul inca nu a invata altfel sa se curete decat prin durere, fac cu tine legamant intru Iubire, pe nemurire, pentru cautarea Adevarului! Eu, pamantean de rad si cu Tine, oricat de adanc in noi am ciopli, unul in altul sau fiecare in sine, nu are importanta, doar una suntem.

miercuri, 25 aprilie 2012

Cine este acesta?




Cine este aceasta fiinta luminoasa, ireal de frumoasa coborata parca din vise!?
Paseste de ca si cum ar fi imponderabila abia mangaind pamantul cu talpile goale, fara nici ce mai vaga teama ca s-ar putea rani...

TU esti acesta, umbland descult prin sufletul tau, "scaldandu-te" fara temeri in multimea aceasta de oameni care te iubeste si te cheama. Esti TU nud...

luni, 23 aprilie 2012

Smerenia


"Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire.
Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.
Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea."
                                                                               
                                                                           Rabindranath Tagore

P.S.: mi-am dorit astazi sa-mi raspund la o intrebare, care revine spre mine cu perseverenta pe mai multe cai, si anume aceasta "Ramona, ce este Iubirea!?". Numai ca...n-am mai putut. 
Asa cum doar o ordine superioara le aseaza pe toate, mi-a aparut dinainte fragmentul de mai sus, apoi melodia, n-am habar daca ele merg impreuna dar pe mine m-a ingenunchiat atata frumusete si mi s-a parut ca am gasit raspunul intrebarii mele. Reiau eu "cautarile", poate ca alta data.

joi, 19 aprilie 2012

Salvatorul



"A fi om e o casa de oaspeti.
In fiecare dimineata un nou venit.

O bucurie, o intristare, o rautate,
un moment de constiinta vine
ca un vizitator neasteptat.

Intampina-i si primeste-i cu bucurie pe toti!
Chiar daca sunt o multime de amaraciuni,
ce-ti curata cu violenta casa
de toata mobila,
totusi, trateaza fiecare oaspete onorabil.
El te-ar putea elibera
pentru o noua incantare.

Gandul rau, rusinea, rautatea,
asteapta-i la usa razand,
si invita-i inauntru.

Fii recunoscator pentru oricine vine,
pentru ca fiecare a fost trimis
ca un ghid de dincolo.

  Casa de oaspeti – Jelaluddin Rumi (multumesc din inima Lightgleam pentru aducerea in atentie a acestei atat de valoroase poezii)

            Din punctul meu de vedere cam asa ar trebui sa se desfasoare orice fel de relationare din viata noastra. Mi-ar placea mai mult decat imi place acum sa traiesc in aceasta lume, in care oamenii sunt...

joi, 12 aprilie 2012

Iubirea Radianta

 

sursa foto: damaideparte.ro

"Adanca-i noaptea, orele profunde...
Gemand, spre raftul cartilor ma-ndrum
si-ntreb în soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.

Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin sa ma scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.

Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum ma prabusesc în jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface...

Ma-ntorc spre ea cu sange în cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant
.
"
                                      Radu Gyr - Intrebare

In ACUM-ul acesta binecuvantat, imi doresc pentru noi toti sa constientizam la nivelul cel mai inalt puterea creatiei care salasluiesti in noi insine in fiecare intentie, gand, cuvant, fapta si sa realizam la potentialul nostru maxim manifestarea cea mai inalta. Iubirea Cristica!

Adevarat a Inviat!

luni, 9 aprilie 2012

Invatatura




              Sunt multe lucruri pe care nu le invatam la scoala. De altfel lucruri esentiale. Si apoi, noi oamenii, in mod special noi romanii am capatat obiceiul de a blama scoala, obicei care de foarte multe ori discrimieaza aspectele constructive ale scolii romanesti.
Neindoielnic in scoala inveti, este apoi alegerea fiecaruia dintre noi cum ne raportam la aceasta si cum, prin invatare captam cunoastere!
              Poate ca nu iesim din scoli perfect profesionalizati, insa in mod cert iesim din orice scoala pe care am fi absolvit-o vreodata cu mintea mai instruita, mai educata, formata ca instrument perfect de a alege, de a valida, de a-ti insusi si a discerne. Nu sunt extremista din niciun punct de vedere, in orice vad partea sa utila, cum de altfel chiar cred ca in orice exista o partea utila!
              Dar nu fac aici o pledoarie pro sistemul romanesc de invatamant, departe de mine acesta intentie,

duminică, 8 aprilie 2012

vineri, 6 aprilie 2012

"Cumintenia pamantului"

                                        "Cumintenia pamantului" - Constantin Brancusi 
                                sursa: http://image.stirileprotv.ro/media/images/600x375/Oct2008/60163029.jpg

Dialarei, alaturi de care infloresc acum petala cu petala, ca un crin la caldura, cu recunostinta!

         "Este un pic dificil sa vorbesc despre feminitate pentru ca eu insami nu sunt convinsa ca sunt, pe deplin, femeia care am fost menita sa fiu.
         Traiesc uneori profund sentimentul ca am renuntat de buna voia la un drept divin, la un Dar Dumnezeiesc pentru altele multe si mici care poarta in ele insele valentele reale ale unor daruri grecesti, precum egalitatea in drepturi, libera alegere, libera exprimare, independenta.
         Acum abia, sunt convinsa ca mi-am "negociat" foarte prost propria-mi fiinta, perdant chiar pentru ca in tot ceea ce traiesc, in fiecare zi, cu mult mai multa usurinta obtin ceea ce-mi doresc doar fiind. Femei! Fara sa cer, fara sa rog, fara sa lupt.

marți, 3 aprilie 2012

De ce iubesc tiganii?




Pentru ca ii admir!

Ma intreb cum ar fi ca intr-o zi sa ma trezesc ca nu mai am nimic, educatie, casa, masina, prieteni de o anumita calitate si rang social, de o anumita sensibilitate, respectand un cod moral si etic invatat. Sa nu mai fiu, neaparat, admirata si incurajata constant, validata asadar in orice as face.
Ma intreb cum ar fi sa nu am asternuturi curate si calde in care sa ma odihnesc sau apa curenta in locuinta, bineinteles apa calda la orice ora.
Sa nu am in ce sa-mi incalt picioarele sa-mi fie cat mai comod si cat mai cochet, sau haine in care sa ma

sâmbătă, 31 martie 2012

Astazi...NICHITA STANESCU

         
          Astazi, NICHITA STANESCU nascut la 31 martie 1933, din acea clipa devenind nemuritor!
          Astazi, Nichita Stanescu, poetul de Albastru i-am spus eu. Pentru mine n-ar fi prea mult sa fie nici in fiecare clipa, pentru ca el vorbeste pe o limba anume, care m-arunca departe de aici, in ACUM-ul meu perpetuu. Ma rupe de oriunde-as fi si ma alipeste de prompria-mi fiinta. Ma coboara adanc in mine, ma tine pe genunchi si-mi spune de la facerea lumii incepand, despre toate...
         Pentru a citi Nichita Stanescu nu-mi trebuie nici ochi si nici prea multa carte, ci doar

miercuri, 28 martie 2012

Puterea cuvantului si Iertarea

          

           Pana de foarte curand notiunii de a ierta nu i-am acordat o prea mare importanta. Asta pentru ca din interiorul meu se stersese complet actiunea cauzala asociata ei, aceea de a gresi.
           Este un drum lung pe care l-am facut pana aici, pe alocuri l-am parcurs in genunchi. Privind, in imensa lui complexitate, omul. Ca pe un zeu!
           Plasandu-ma fireste, undeva sub el, omul de alaturi. Aplicand principiul intoarcerii si celuilalt obraz inflorit de un suras, in foarte multe dintre situatiile cotidiene. Nu neaparat din morala, ci din convingerea ca cel mai constient este cel mai responsabil. Covingerea este apanajul mintii, "semn schimbabil", mintea adica.
          Imi cultivasem o anume atitudine de calm si liniste interioara, oricat de virulente se desfasurau imprejurul meu frutunile. De cuvinte!

luni, 26 martie 2012

Frumosul



"Frumosul şi emanaţia lui tandră, ideea de frumos, nu este un obiect şi nu are natură palpabilă, ci este o acţiune, dragul meu Toma."
                                                                                                     
                                                                           Nichita Stanescu

     Dupa Cuvantul lui Nichita prea multe nu mai sunt de spus despre Frumos dar poate ca mai sunt doar cateva lucruri de facut!
     Fiecare pentru sine, in sine insusi, din interior spre inafara. Sa deschidem ochiii, de exemplu, mai mult nici n-ar trebui. Frumosului ii trebuie un loc prin care sa intre. Doar daca dormim nu putem VEDEA!
    Poate ca ne mai ramane o alegere de facut, ce ochi sa dechidem!? Depinde cu care vedem, cu cei ai omului sau cu cei ai Inimii.

marți, 20 martie 2012

Fragilitate




Cel mai mult imi doresc sa cred in adevarul ca Iubirea invinge orice. Fara nicio lupta.
Cel mai greu mi-ar fi sa am certitudinea ca acest adevar nu exista.
Cel mai intens sentiment dintre toate este dorul!
Cea mai frumoasa declaratie de dragoste este  "mi-e dor de tine".
Dureros de greu mi-ar fi ca intr-o zi sa nu mai simt dor. Mi-e foarte dor...
Cel mai pretios lucru pe care l-am tinut in palme a fost...un suflet.

vineri, 16 martie 2012

Sa fi fost...


...dar NU, sunt Om!

"Destul de tarziu si abia dupa ce am invatat a vorbi mi-am dat seama ca exist si, cu intensa uluire, ca m-am nascut.(...)...ce umbra de sine statatoare si fara de copac batut de luna, ce iepure impuscat inainte de a se naste,

marți, 13 martie 2012

Cat de mult te iubesc?




Atat de mult te iubesc! Ca in povestile care incep cu "A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost astazi nu s-ar fi povestit", pentru ca povestea aceasta de iubire nu are inceputul aici, si nici sfarsitul...Traiesc asadar, minunea fiecarei clipe de descoperire a ei pentru ca stiu ca doar ea, clipa, este eterna.

Atat de mult te iubesc, ca n-as renunta niciodata la libertatea mea pentru a ma preda tie pentru "totdeauna" oricat de mult mi-as dori sa-ti promit asta, pentru ca in clipa de acum "totdeauna" nu exista!
Te iubesc si nu mi te doresc pentru totdeauna

miercuri, 7 martie 2012

Femeia in viziunea lui Arthur S...

            

            ...Schopenhauer.
            Unic! Genial in "Viata, Amorul, Moartea" cu citatul din  Chamfort: “Cind un barbat si o femeie au unul pentru altul o pasiune violenta imi pare intotdeauna ca, oricare ar fi piedicile care-i despart, un sot, parinti etc., cei  doi amanti sint unul pentru celalalt prin natura, isi apartin prin drept divin, in ciuda tuturor legilor si conventiilor omenesti"
             La fel de genial si cand a spus, "cand citim, autorul cugeta pentru noi".
            Asa am aflat eu cine sunt, de fapt. Departe

duminică, 4 martie 2012

Ne vedem Acasa


                Iubesc muzica italiana pentru ca este vie, are nerv, are ritm dar mai ales pentru ca are mesaj. Piesa din clip s-a clasat pe locul II la San Remo anul acesta, este a unei artiste italiene foarte cunoscute (la ei mai mult), se numeste Dolcenera si nu canta niciodata piese banale.
                In "Ci vediamo a casa" mesajul este sublim, spune ca "ei numesc asta realitate, aceasta confuzie de ciudate oportunitati, acesta "specie" de libertate, care nu stie deloc sa zboare"...