Cine este aceasta fiinta luminoasa, ireal de frumoasa coborata parca din vise!?
Paseste de ca si cum ar fi imponderabila abia mangaind pamantul cu talpile goale, fara nici ce mai vaga teama ca s-ar putea rani...
TU esti acesta, umbland descult prin sufletul tau, "scaldandu-te" fara temeri in multimea aceasta de oameni care te iubeste si te cheama. Esti TU nud...
in fata ta si-n fata lor, atunci cand reusesti sa FII asa. Fara ziduri...fara poverile lumii care nu-ti apartin.
in fata ta si-n fata lor, atunci cand reusesti sa FII asa. Fara ziduri...fara poverile lumii care nu-ti apartin.
Cine este acesta faptura care radiaza zambind cu toata fiinta, cu toate celulele corpului ei, jucandu-se cu razele soarelui la apus, cu firul ierbii inrourat inzorit!?
Parca n-ar avea nume si nici chip, oricum ai striga-o ti-ar raspunde, poate lua orice forma ca apa vie!
Esti TU acesta, atunci cand te lepezi de tine, cand te porti pe tine ca exact ceea ce esti DAR-ul divin din tine insuti. Atunci cand esti fara judecata si abia descoperi pasitul pe minunea numita pamant, prin covorasul viu numit iarba, cand iti esti soare si te incalzesti din tine.
Este cineva care-ti atinge obrazul cu infinita tandrete, mangaindu-ti delicat pielea fina. Sunt bratele acelea care te cuprind si te sustin in furtuna octrotitoare si ferme. Intre ele numai incape nimic, nu frica. Cine este!?
Esti TU acela, smerit in Dumnezeu si iubit de El, in toate iernile si-n toate noptile sufletului tau.
Nu stiu cine este acesta care cauta cu neostoire adevarul, il gaseste pentru a face din el stindard si-l poarta in dreapta pieptului demn. Nu stiu cine poate sa daruiasca din ceea ce are tot, din ceea ce nu stie ca are sa descopere si iarasi sa dea, cu forta asta de neoprit care are sa mute muntii intr-o zi, sa nasca o noua stea poate, sau cine mai stie, o constelatie intreaga, poate chiar un Cer!
Esti TU acest izvor de nesecata iubire, din care din ce daruiesti dintr-atata mai multa izvoraste, mai profunda, mai calma si mai limpede.
Simti, inconfundabil, mirosul de cedru si smirna al pielii aceluia care a trecut pe alaturi de tine. Arunci cu privirea in jur sa-l prinzi macar o secunda. Sa-ti umpli ochii de el si pieptul de aer curat, sa ai certitudinea ca macar pe undeva, dar exista. Unde s-a dus !?
Niciunde. Este in TINE acela! Atunci cand doar ESTI.
Pledoarie pentru iubirea de sine. Esti TU aceasta care si-a scris aceasta scrisoare de iubire.
Intr-un iubire eterna fiintei tale dumnezeiesc de frumoase.
am sa citesc si-am sa recitesc ... cu ochii umezi de ciuta obosita care tulbura izvorul limpede cu sudoarea prelinsa din marea alergare prin padurea nebuna sub cerul senin!
RăspundețiȘtergereTU erai aceea, si ciuta si izvorul si padurea nebuna si cerul senin, :).
RăspundețiȘtergereTe imbratisez cu iubire!
Foarte frumos,minunat.....nu pot sa plec fara sa las o floare si sa ma`nclin in fata acestor minunate ganduri ...
RăspundețiȘtergere:)http://floriploiesteanu.files.wordpress.com/2010/02/lacrima_flor.jpg
Cu drag....floare de colt :)
P.S am luat un strop de roua....si un strop de seninatate de pe cerul tau.....si`am sa`l impart celor care inca nu au vazut cerul intr`un strop de roua...:)Mereu imi umplu sufletul cu seninatate cand trec pe`aici...Multumesc!!!
Sa iei orice, oricand pentru ca de aceea aici le asez.
ȘtergereConform legilor Cerului si Pamantului (legea rezonantei, a atractiei, legea oglindiri) esti TU roua, cerul, seninul lui adanc. Tot ceea ce recunosti in afara ta este in tine, profund!
Te imbratisez suflet de Floare-Rara, :).
P.S.: imaginea sublima, am dat-o mai departe, m-a ridicat vibrational cu n' octave, :). Multumesc!!!
Ștergere