Sa fi fost...

...dar NU, sunt Om!

"Destul de tarziu si abia dupa ce am invatat a vorbi mi-am dat seama ca exist si, cu intensa uluire, ca m-am nascut.(...)...ce umbra de sine statatoare si fara de copac batut de luna, ce iepure impuscat inainte de a se naste,
 ce pasare stand numai din faptul ca aerul ei a fost inspirat de Zeus sufocandu-se dupa ce a rontait in dantura lui celesta cotorul Andromedei (...) nici chiar mama mea cea care m-a nascut pe mine in chinuri, urland de durere si umilita fiind de privirea brutala si indiscreta a moasei (...) - nici chiar ei, mama care m-a nascut pe mine, nu i-a dat prin gand si prin inima si prin creierul ei de femeie, sa ma intrebe daca as vrea sa ma nasc, de-as fi in stare sa fiu, de-mi este drag de aceasta.
Iata-ma, sunt, ca si muzica, "un raspuns caruia nu i s-a pus nici o intrebare". Cat orizont, cat material absurd, ce frunza, ce iarba, ce stea, - ce delfin, ce rac, ce nor care ploua, - ce vierme de mar, ce mar doamne si, in genere, CATA VANZOLEALA PENTRU O NEINTREBATA NASTERE! Dar vai, ma consolez de impuritatea nasterii prin faptul unui gand si anume acela ca moartea este singuratica si are o natura virgina. Nunta a absentelor. A fara A, A fugit din toate cuvintele, A virgin."                                                                    

din "Lapte de mama si laptele Caii Lactee", Nichita Stanescu