Preda-te Toma*!

XIV

"Toma, dacă ai greşit şi nu mai trebuieşte să fii; - ai mândrie de tine şi urcă pe eşafod în faţa călăului tău şi rânjeşte tu măştii lui, fără de cap deasupra umerilor tăi, - şi cu gâtul gata retezat şi cu şuvoi de sânge, surâzând.

Tu, dacă ai greşit grâului, taie-ţi piciorul ca să nu te mai poţi arăta în faţa lui şi să-l murdăreşti cu umbra ta atuncea când tuturor copiilor le este foame de sete.

Să nu te mai naşti de nu eşti în stare să înduri viaţa!

Să nu mai mori de nu eşti în stare să ştii că cea care te-a născut a murit.

Toma, dacă nu poţi să spui că unu se poate înmulţi cu unu, vai ţie!

Că suntem cu toţii ceea ce suntem, e un mormânt pentru bătrâni şi un leagăn pentru copii.

Că noi toţi nu suntem aidoma noastră noi toţi, e o roată, Toma, este un cuvânt, Toma, cum îţi zic, căci am grăbire."

                                                                                         Nichita Stanescu

            A aflat Toma ca i-a trecut timpul si ca ar trebui sa se predea, e o perioada de cand se burzuluieste la mine iar eu am crezut ca-i e foame si i-am dat, ca-i e sete si i-am tot plouat, ca poate a obosit si l-am odihnit. Dar fiindca tot nu tacea atunci l-am ascultat si apoi i-am marturisit.

             Dragul meu Toma,

ne cunoastem dintotdeauna si ne-am insotit pretutindeni.

Am fost cuminte si te-am ascultat, pe fasia mea de cale m-ai purtat fara abatere dar eu vad, dragul meu, cum ea se intretaie cu sute de altele. Lasa-ma, Toma, sa ma ridic si sa Umblu!

Mi-ai fost ajutor si m-ai slujit, cand te-am intrebat mi-ai raspuns si te-am ascultat, dar n-am inteles atunci de ce dragul meu, de atat de multe ori m-a durut. Oamenii nu pot trai, la infinit, cu inima stapunsa de taisul rece si dur al permanentelor tale intrebari, Toma, lasa-ma sa Simt!

Am gresit si m-ai aparat, m-am intors si m-ai judecat. Am crezut in tine, dragul meu drag pentru ca atunci asa credeam, ca tu esti eu. Numai ca, uite, acum eu sunt eu Toma, lasa-ma sa Cred in mine!

Am iesit amandoi in lume si m-ai onorat, m-ai invatat ca sunt desteapta si ca stiu, mi-ai spus ca sunt frumoasa si te-am crezut. Dar eu stiu Toma, lasa-ma doar sa Fiu! 

M-ai invatat cine sunt eu si ce sunt ei, m-ai separat si preaslavit, dar eu acum vad, Toma, ca eu sunt ei si-n fiecare gasesc bucatele disparate din mine. Fara ei sunt un mozaic spart, inima mea bate in zeci de piepturi, prin ochiii mei vad zeci de oameni, prin ochiii lor cunosc infinite sclipiri din A FI. Iubirile lor imi umfla mie pieptul si ma imbogatesc cu sute de nunate, sangele meu le navaleste lor si le roseste in obraz, buzele mele sunt alintate de atatea frunti. Eu si cu ei, Toma, Una lasa-ma sa fiu!

Mi-ai spus de atatea ori despre cautari ca sunt nevoi si ca nevoile trebuiesc implinite si asa am facut, am cautat si mi-ai aratat cand am gasit, dar nu m-am implinit, pentru ca dragul meu drag, tu nu stii nici acum ca nicio cautare nu se numeste altfel decat Dor, si-mi era firesc sa-mi fie. De mine mi-era dor pentru ca nu ma mai vedeam de tine, Toma, lasa-ma sa ma impreunze cu Mine!
M-ai aruncat uneori in umanele mele disperari si m-ai adancit in ele. M-ai imbolnavit si m-am vindecat.
Ai stat mereu atintit cu degetul asupra-mi, aratandu-mi din exterior cum ma vad, jocul acesta ti se pare cinstit!? Toma, de degetul tau nu mi-am putut arunca privirea inauntru dar acum imi Sunt, inauntru toata!
Mi-ai aratat mereu ca am un inceput si un sfarsit, ca susul e deasupra si ca pe jos pot sa calc, ca trebuie sa fiu buna ca sa nu fiu rea. Toma mi-ai astupat vederea, dincolo de el, ma intreb acum ce poate fi!? Eu vreau inceputul, dragul meu drag, gratia, nu-mi mai ajunge echilibrul si cercul acesta perpetuu... 

Te iubesc frumosul si impetuosul meu Toma dar, te rog, asculta-ma cand iti spun ca ma lepad de tine acum pentru ca am un Zeu in mine, Toma, care de tine nu poate FI! Dar nu-ti face griji, bunul meu, caci fara de tine nu poate fi desavarsit. Te pastrez atenta, in emisfera dreapta a craniului meu, in camarutele stangi ale inimii mele.

*Toma aici este mintea mea, pe care o pretuiesc si o iubesc dar careia nu-i mai platesc tribut de un timp. Si nici nu-i mai dau socoteala.