Salvatorul

"A fi om e o casa de oaspeti.

In fiecare dimineata un nou venit.

O bucurie, o intristare, o rautate,

un moment de constiinta vine

ca un vizitator neasteptat.

Intampina-i si primeste-i cu bucurie pe toti!

Chiar daca sunt o multime de amaraciuni,

ce-ti curata cu violenta casa

de toata mobila,

totusi, trateaza fiecare oaspete onorabil.

El te-ar putea elibera

pentru o noua incantare.

Gandul rau, rusinea, rautatea,

asteapta-i la usa razand,

si invita-i inauntru.

Fii recunoscator pentru oricine vine,

pentru ca fiecare a fost trimis

ca un ghid de dincolo.

  Casa de oaspeti – Jelaluddin Rumi (multumesc din inima Lightgleam pentru aducerea in atentie a acestei atat de valoroase poezii)

            Din punctul meu de vedere cam asa ar trebui sa se desfasoare orice fel de relationare din viata noastra. Mi-ar placea mai mult decat imi place acum sa traiesc in aceasta lume, in care oamenii sunt...
 doar Oameni si atat, in care nu ne lasam atat de usor prizonierii mintii care opereaza separari, clasificari si etichetari.

           M-as bucura mai mult decat o fac acum sa constat mai des ca ne-am invins ego-ul si am reusit sa traim clipa fara judecati de valoare sau de orice alt gen, sa traim simtind curat, neinfluentat sau comparativ orice fiinta care ne patrunde universul si ni-l largeste, de fiecare data.

           Nu am si nu recunosc bogatie mai de pret decat oamenii pe care i-am cunoscut dar si pe cei pe care nu i-am cunoscut inca, pentru ca-mi sunt maestri valorosi cu totii, de la tigani la profesori universitari, de la oameni iubiti la cei care fata de mine au simtit si poate simt inca aversiunea.
            Cred cu tarie si convingere ca o viata sanatoasa si implinita se traieste doar creand relationari armonioase cu orice fiinta si mai cred ca pericolul cel mai mare pandeste ascuns in tine insuti, separarea! Ea declanseaza in om ierarhizarea, superioritatea si inferioritatea. De aici incolo virtutea fundamentala a omului in lume, si anume compasiunea se instraineaza atat de mult de simtirea originala incat devine doar o masca sub care isi desfasoara nestingherit rolul salvatorul!
              Orice om pornit pe drumul constientizarii poate fi atras in aceasta capcana, se poate erija in salvatorul oricui altcuiva pe care il va socoti in "adormire" si nu stiu cat va reusi sa-si infraneze dorinta de a interveni in destinul altcuiva.
             Aceasta, dinspre mine, se vede ca si incalcarea liberului arbitru lucru dealtfel, nepermis.
Pentru ca, in primul rand ceea ce simti fata de cel pe care tu il socoti ca fiind in nevoie se numeste mila si nu compasiune. Iar mila inseamna sa minimalizezi din start puterea acelui om fata de propriul sau destin, imputernicesti astfel comportamentul de neputinta al persoana pe care, de altfel, simti (cu toata mintea ta) ca ai vrea sa o salvezi! Iar in al doilea rand si fundamental, este ca nu ajuti niciodata pe nimeni decat doar in cazul in care ajutorul iti este solicitat, orice altfel de interventie mie mi se pare intruziune.
            De altfel omului necajit este absolut necesar sa-i respecti demnitatea conditiei sale si sa-l astepti cu iubire sa se deschida spre comunicare si nicidecum sa-i dai cu busuioc si aghiazma cu de-a sila, pentru ca nu conteaza ca intentia ta este una altruista, neprimita astfel ea este doar o agresiune!
            Sindromul salvatorului, desi suna cam dur se intalneste adesea la oamenii din jurul nostru dar mai ales in noi insine si el nu vorbeste despre nimic altceva decat despre un salvator nesalvat, un vindecator inca nevindecat!
              Daca nu oferi din daruire si preaplin, darul nu este decat o mana pe jumatate intinsa!
              Daca darul nu vine din Iubire atunci el vine din Judecata, iar judecata noastra a omenilor nu este decat una stramba si trufasa!
             Inainte de orice altceva simte, gandeste si actioneaza! In adevar nimeni nu are nevoie de nimeni, asadar nimeni nu-ti este dator cu nimic, tot ceea ce faci, faci pentru binele tau propriu caci exista legi ale universului datorita carora orice lucru si moment are locul si rolul sau in Intreg.
             Taci, iar daca vorbesti fii impecabil cu vorbele tale, iubeste mai mult decat stii ca poti, atinge in rugaciune si vei vindeca, traieste clipa prezenta, este singura care iti apartine in totalitate !