Femeia in viziunea lui Arthur S...

            

            ...Schopenhauer.

            Unic! Genial in "Viata, Amorul, Moartea" cu citatul din  Chamfort: “Cind un barbat si o femeie au unul pentru altul o pasiune violenta imi pare intotdeauna ca, oricare ar fi piedicile care-i despart, un sot, parinti etc., cei  doi amanti sint unul pentru celalalt prin natura, isi apartin prin drept divin, in ciuda tuturor legilor si conventiilor omenesti"

             La fel de genial si cand a spus, "cand citim, autorul cugeta pentru noi".

            Asa am aflat eu cine sunt, de fapt. Departe
faptura fina si delicata, creatie a dragostei, sensibila genetic, cu piele alba si par negru, cu ochi mari si gene lungi...departe mintea activa, idei si principii proprii, libera sa gandeasca, sa spuna si mai putin libera sa faca...departe, deci, de imaginea idealizata pe care mi-o creasem despre mine insami, numindu-ma cu infatuare, femeie!

            Pentru ca numim adevar un lucru pe care-l recunoastem ca atare de la prima "citire" m-am conformat si-mi spun de atunci adevarul despre mine insami. Si-l mai repet din cand in cand ca sa nu-l uit si-apoi iar sa ma trezesc umbland razna pe razoare...cu mintea. Investind intr-un crez iluzoriu, cat de frumoasa este ea, femeia, cand de fapt a trebuit ca spiritul barbatului sa fie intunecat de iubire ca sa numeasca “frumos” acest sex de talie mica, cu umeri strimti, cu soldurile largi si cu picioarele scurte.

            De fapt sunt, totusi, o femei si pentru ca am  intre 30 si...de ani, s-ar putea sa mai fiu inca demna de a fi dorita ca si posesiune, strict in acest sens si cu un unic scop, pentru procreere!

            Sunt, asadar, un animal cu par lung si idei scurte, care-mi platesc datoria pentru viata, nu prin actiune ci prin suferinta.

             Am dreptul, totusi, sa traiesc pe langa casa omului (barbatului!), sau poate chiar in ea, sa fiu strunita dar bine hranita (ca sa am energia necesara...) si bine imbracata, poate chiar frumos (!?), sa ma tesal la timp, sa-mi ingrijesc stapanul pana la moarte iar daca-mi vine vreo idee (ciudata si condamnabila) de a  invata alfabetul, am voie sa exersez citind, dar numai pe carti religioase!!!

            Sa traiesc in ascultare si cu frica fata de stapan, superior prin sexul (masculin) pe care il poarta. Frumos prin geniul manifestat la nivel de excelenta  in toate stiintele si artele lumii. Mandru prin puterea pe care si-o manifesta in toate dar mai ales in plan fizic. Dominant prin inteligenta sa....

           Inferioara sunt oricum, admit fara cracnire, un barbat poate face 100 de copii. Intr-un an! Cu tot atatea femei...Eu, femeia adica, doar (1) unul/an...Mintea mea, daca ar fi fost nebuna s-ar intreaba, daca societatea ar fi fost cladita asa, unde-ar fi fost planeta noastra acum!? In vreo gaura neagra, prabusita sub greutatea progeniturilor barbatilor...cu femeile, hai...Dar mintea mea e sanatoasa si nu se intreaba...nu accept in ruptul capului sa fiu concept nociv si blamat, acela al "doamnei", mostru al civilizatie europene din cauza careia (moarte ei!) s-a instituit monogamia! De-asta mai sunt inca pe lume femei amarate care traiesc in lipsuri, chin si agonie pentru ca nu si-au gasit un stapan care sa le adaposteasca, hraneasca si monteze.             

            Poligamia este starea naturala de a fi a omului in lume.

            Iubesc, respect si doresc binele femeii, indiferent de conditie si rasa si tocmai de aceea cred si sustin acelasi lucru...pacat ca nu m-a cunoscut Arthur Schopenhauer si pe mine, poate se mai imbuna...Sa fi avut un sfert din mintea lui Schopenhauer, as fi facut un discurs, apologetic dar argumentat si sincer, despre barbat.

           Iubesc, deopotriva, si barbatul, dar eu sunt femeie, deci imi sta-n fire (daca "firea" mai e ce-am crezut eu ca e, inainte de Arthur, Schopenhauer). Ma intreb (iar cu mintea mea de nebuna), el Schopenhauer, barbat fiind, de ce a scris atat de apoteotic despre barbat!!??

           Ma salveaza, mereu, Goethe "Nimeni sa nu se plinga de injosire, caci ea e puterea” 

          Inchei tot cu Arthur S. care a spus, in spiritul sau genial totusi ca "cu cit un om este mai capabil si mai serios, cu atit are simtul umorului mai dezvoltat." 

Am scris cele de mai sus amintindu-mi cat de mult m-a marcat, la vremea cand am citito, scrierea schopenhaueriana "Viata, Amorul, Moartea". Astazi am ras in hohote....

          Iubesc Femeia, pentru tot ceea ce Ea a fost vreodata!

          Iubesc Barbatii...pentru ca iubesc femeile.

         

          La multi ani Femei iubite, frumoase, muze, muguri, boboci, flori!

          La multi ani Femei - Mame!