Iubesc muzica italiana pentru ca este vie, are nerv, are ritm dar mai ales pentru ca are mesaj. Piesa din clip s-a clasat pe locul II la San Remo anul acesta, este a unei artiste italiene foarte cunoscute (la ei mai mult), se numeste Dolcenera si nu canta niciodata piese banale.
In "Ci vediamo a casa" mesajul este sublim, spune ca "ei numesc asta realitate, aceasta confuzie de ciudate oportunitati, acesta "specie" de libertate, care nu stie deloc sa zboare"...
"indiferent de ce s-ar intampla, noi oricum ne vedem Acasa".
"indiferent de ce s-ar intampla, noi oricum ne vedem Acasa".
Mie versurile acestea imi vorbesc, de fapt, despre iluzia din matrice, despre jocul moralitatii sociale artificiale, despre sufletele fara aripi in care suntem transformati, ma invita la iesirea din amagire, si-mi reda forta zborului spre...Acasa.
Mi se pare firesc sa iau in calcul faptul ca noi oamenii ar trebui sa facem, ceea ce facem in fiecare zi, gandindu-ne daca ne place, de fapt, ce facem. Si sa ne intrebam mai atent pe cine tradam atunci cand un anume lucru il facem numai fiindca trebuie!?
Este cu totul sanatos sa vedem cultura nu ca pe un scop in sine ci chiar ca pe o modalitate de a deveni nu mai culti, ci mai umani. In viziunea mea a fi cult nu e totuna cu a fi cat mai erudit, ci a deveni in urma eruditiei mai Liber in expirimarea sinelui tau launtric.
Nu facem cultura pentru a ne inscrie numele in istorie si pentru a lasa mostenire valorica celor ce vin ci pentru a lasa hrana bogata sufletelor ce cresc din noi. Nu inaltam catedrale, temnite orgolioase, ci cladim camine calde celor ce vor cauta pe urmele lasate de noi.
Ma intreb, pentru ca ma preocupa, vom reusi noi sa iesim din concurentialitatea recenta care anima si conduce intreaga forma de organizare sociala, indiferent despre ce nivel vorbim? Ar insemna doar sa realizam ca nu meritele, diplomele, recunoasterea explicita a valorii noastre individuale ramane, nu bibliotecile pline de carti savante asezate pe editii, culori, colectii. Ci doar "urma" energiei noastre individuale intro "istorie" colectiva.
Cu alte cuvinte, indiferent cum am "merge" oricum ne vom intalni Acasa, important ar fi ca mersul sa fie unul armonios cu Tot ceea ce intalnesti pentru ca nimic nu este exclusiv individual, nimic din ceea ce te atinge nu te vaduveste ci te imbogateste.
...parca-ti cresc flori pe frunte rasfatatura ce esti...cine e pupu?:)
RăspundețiȘtergereNe vedem noi "Acasa", vom afla noi pana la urma cine e mai grozav, :))))
ȘtergereRomi stie:)
RăspundețiȘtergereAcasa e cel mai bine:) da' e luung si tare intortocheat drumul.
RăspundețiȘtergereDaaaa drept ce spui, de unde esti tu chiar e, escala la Londra, 12h cu avionul etc, etc, :). Am glumit!!!
ȘtergereBuna mea, suntem pe drum iar asta sigur inseamna ca acasa vom ajunge o data. Important este sa ne fim, cu iubire si credinta.
Imbratisez draga mea!