Atat de mult te iubesc! Ca in povestile care incep cu "A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost astazi nu s-ar fi povestit", pentru ca povestea aceasta de iubire nu are inceputul aici, si nici sfarsitul...Traiesc asadar, minunea fiecarei clipe de descoperire a ei pentru ca stiu ca doar ea, clipa, este eterna.
Atat de mult te iubesc, ca n-as renunta niciodata la libertatea mea pentru a ma preda tie pentru "totdeauna" oricat de mult mi-as dori sa-ti promit asta, pentru ca in clipa de acum "totdeauna" nu exista!
Te iubesc si nu mi te doresc pentru totdeauna
pentru ca lucrul acesta m-ar adormi, eu te vreau acum asa cum esti mereu, proaspat!
pentru ca lucrul acesta m-ar adormi, eu te vreau acum asa cum esti mereu, proaspat!
Mai presus de toate in iubirea mea, pun libertatea ta de a fi si vreau sa ma lepad de temnita credintei false si dureroase ca libertatea ta se manifesta in detrimentul meu. Invata-ma sa-ti respect libertatea si intelege ca trebuie sa respecti detasarea mea de tine, pentru ca fara detasare alunecam impreuna in atasament. Iar atasamentul este anticamera suferintelor viitoare!
Descrie-ti cerul tau, atat de inalt si atat de senin dupa masura ta, pentru ca niciodata sa nu ramai agatat in adancimea cerului meu, iar daca iubirea noastra se surpa sa nu mai ai aripi ca de acolo sa cobori.
Pentru ca te iubesc intradevara, n-as putea sa te mint vreodata si sa-ti spun "sunt numai a ta", pentru ca nu sunt! Sunt in egala masura a mea, a mamei mele, a neamului meu, a prietenilor mei, a oamenilor cu care ma intalnesc sau cu care schimb o privire sau doar cuvinte. Si pe ei ii iubesc la fel de mult si-mi doresc sa-i mangai si sa-i ating la fel de tandru. Dar tu trebuie sa stii, ca eu omul am atatea inimi cate iubiri, atatea maini cate mangaieri si atingeri daruiesc in fiecare clipa. Cu ele toate pe tine te iubesc, atunci cand cu tine sunt!
Te iubesc atat de mult, incat te rog sa-mi dai voia sa-ti spun atunci cand sunt suparata si furioasa pe tine, fara ca sa ma tem ca mi-ai putea intoarce cuvintele invinuindu-ma de gelozie si posesivitate.
Atat de mult te iubesc incat imi doresc sa-mi spui cand esti furios si nervos din cauza mea si as primi cuvintele tale drept dovada a iubirii curate si chezasie pentru trainicia ei, caci intotdeauna nespusele cuvinte sapa in noi morminte. Si apoi le aseaza intre noi, prapastii!
Cat de mult te iubesc? Incearca sa afli marturisindu-mi atunci cand in inima ta infloreste indragostirea de o alta Ea si incearca sa ma faci sa o vad asa cum o vad ochii inimii tale. Vei sti atunci cat de mult te iubesc, daca alaturi de tine voi sarbatori Iubirea!
Ce frumos... :)
RăspundețiȘtergereSi ce bine ar fi sa fie atat de simplu, ce bine ar fi sa nu mai incercam nici macar in mod subtil sa-l schimbam pe celalalt - poate ca nevoie de a ne schimba noi insine, cine stie... :)
Frumos, Lotusull drag, asa este...
ȘtergereUite cum imi "sare" mie mintea de la una la alta. Mi-ai amintit ce am citit nu de mult pe un blog, unde un Om scrie cuvinte putine si cu miez, si anume: "frumosului, frumos sa-i spui, binelui bine, iar raului sa nu-i arunci nici macar o privire". Adica pentru rau sa nu ai "ochi" de a-l vedea, sa nu-l investesti cu atentia si energia ta, si nicidecum sa te feresti de el.
Uite, vezi cum derapez eu, :)).
Cred ca "nevoia" de a-l schimba pe celalalt apare din superficialitate personala de a ne privi pe noi insine in interior si de a ne schimba pe noi. Adica de a respinge oglindirea pe care, in fapt, ne-o face celalalt.
Abia dupa ce trecem (cu bine, :)) de toate acestea putem vorbi despre Iubire.
Multumesc!
Binele si raul UNA sunt, nu poti intelege una daca nu vezi contrariul...iar a vedea in raul cel mai rau, partea lui de bine, e cea mai inalta treapta a intelepciunii, spunea Hegel, nu eu:)...
RăspundețiȘtergerepersonal mi-am propus chiar sa "studiez" raul pe propria-mi piele si abia atunci am inteles necesitatea binelui:)...
deci bine fara rau nu se poate:)
si cu asumare supun ca TOTUL e tot Dumnezeu...altfel nu am putea invata niciodata nimic!...binenteles ca e doar punctul meu de vedere:)...e ca si cum ai afirma ca atomul are doar nucleu pozitiv iar invelisul nu-i:)
E firesc sa fie asa, Romeo, pentru ca toate sunt de la Dumnezeu, si toate UNA sunt, nu exista dividere, nu se poate, e impotriva firii.
ȘtergereAfirmatia mea spune ceea ce ea chiar spune, iar eu imi pot asuma responasbilitatea doar pentru ceea ce eu am spus, nu si pentru ceea ce cel care citeste intelege. Sau nu, :). Pentru ca fiecare are setul sau de "date" si propriile sale "teme", evident propriile sale perceptii functie de sine insusi.
Asadar, dragul meu drag, eu nu spun ca de rau ma lepad, de el ma dezic, pe el il neg, il ascund si-l desconsider. Nu s-ar putea, pentru ca el alatuieste TOT-ul a ceea ce eu insami sunt si din care fac la randu-mi parte!
Afirmam, prin enuntul meu ca "nu trebuie sa ai "ochi" pentru a vedea raul", adica nu-l vezi ca fiind rau, nu-l "judeci" si ii atribui o astfel de calificare! Nu-l investesti cu energia si atentia ta "ca fiind rau" ci il ridici de acolo, il iubest cum te iubesti pe tine insuti, il aduci la nivelul vibratiei ta!
Multumesc!
Te imbratisez, cu infinita cladura!
noroc ca nu m-am nascut la Ploiesti...:)...dar ce m-ar mai putea mira...:)
Ștergere"frumosului, frumos sa-i spui, binelui bine, iar raului sa nu-i arunci nici macar o privire". Adica pentru rau sa nu ai "ochi" de a-l vedea, sa nu-l investesti cu atentia si energia ta, si nicidecum sa te feresti de el."
singurul lucru corect in acel comentariu este asta "Uite, vezi cum derapez eu, :))"
cum spuneam si mai sus...imi asum...pentru mine lucrurile sunt ceea ce sunt in fiecare secunda...nu se modifica si nici nu necesita explicatii suplimentare...pentru asta era vestita ruta aia spre Ploiesti:)
multumesc si scuze, dar era prea evident si stii ca eu nu fac compromisuri cu adevarul:)
Romi, despre ce adevar vorbesti!? Probabil al adevarului tau personal, pe masura ta interioara, nu!? Pentru ca eu nu cred ca tu, eu, sau oricine altcineva detine adevaruri absolute. Si mai mult decat atat, prin absurd admitand ca vreun om ar detine vreun adevar universal valabil eu sunt convinsa ca nu ar incerca nicidecum sa-l bage cu forta pe gat si altora, pentru ca acel om ar fi de o intelepciune desavarsita.
ȘtergerePostarea, intreb, postarea mea cum ti s-a parut in urma citirii?
Te legi de amanunte cu totul insignifiante, pe care le interpretezi cum iti doresti, numai ca uite cum pot ele strica esenta. Boala lui "eu am dreptate" e grea, stiu. Ca sa nu mai amintesc de cea a "judecatorului".
Cu toate astea...te imbratisez infinit, :).
Eu iti multumesc!
Da, buna ideea cu postarea, asta initial am vrut sa ma fac ca nu o vad:))...stii cum se spune, atunci cand te deranjeaza ceva (vezi intreaga postare de aceasta data:)...e un monolog intern, oglinda perfecta, care are o cauza extrem de lipmpede, precum apele tale:))...mai pe scurt, ai o problema:)...
RăspundețiȘtergerecand si cum si daca o vei rezolva, atat cea a limbii romane, la care m-am referit in primul meu comentariu, cat si cea din intregul continut al postarii tale, care intr-adevar e un strigat al orgoliului ranit, asta ramane doar la latitudinea ta...promit sa nu te mai deranjez cu opinii diferite de ale tale:))...pupu:)
Stiu, uneori Oglinda nu ne arata exact ceea ce noi ne dorim sa vedem, si atunci stiu ca doare. Strigi, desigur, si arunci in afara...De fiecare data cand simt lucrul asta la un om nu ma intreb decat atat: "oare cat de tare-l doare!?".
ȘtergereDepinde doar de noi ce alegem, masca sau chipul si asemnarea sa!? Scena sau A FI!?
Cu iubire si credinta!