Astazi...NICHITA STANESCU

         

          Astazi, NICHITA STANESCU nascut la 31 martie 1933, din acea clipa devenind nemuritor!
          Astazi, Nichita Stanescu, poetul de Albastru i-am spus eu. Pentru mine n-ar fi prea mult sa fie nici in fiecare clipa, pentru ca el vorbeste pe o limba anume, care m-arunca departe de aici, in ACUM-ul meu perpetuu. Ma rupe de oriunde-as fi si ma alipeste de prompria-mi fiinta. Ma coboara adanc in mine, ma tine pe genunchi si-mi spune de la facerea lumii incepand, despre toate...

         Pentru a citi Nichita Stanescu nu-mi trebuie nici ochi si nici prea multa carte, ci doar

 o curatenie interioara de natura smereniei omului in fata divinitatii din el insusi, acel gen de predare si daruire fara conditii si fara respiratii, care sa treaca de barierele autocontrolului si sa coboare in mine cum mi-ar siroi libera lacrima ploii pe obraz.

          Ma scapa de chingile mintii care nu apuca intelesul, zvarcolindu-se umilita si invrajbita pe delaturea lui, sau primprejur.

          

"....Eu am venit pe lumea limbii romanesti ca sa-l vestesc. El va fi neasemuit de frumos si toata fiinta lui, chiar si trupul lui vor fi o neasemuita vorbire. Se vor usca lacrimile femeilor parasite, iar indragostitii vor vedea pasari cu gatul uimitor de lung intretaind soarele la amurg. El insusi nu va fi foarte fericit, dar toata fiinta lui va revarsa un fel de fericire a vorbirii, incat toate tinerele fete, auzindu-l, ii vor purta cuvintele la ureche ca pe un cercel de diamant. Chiar nici tinerii barbati nu vor avea timp sa-l invidieze, fiind deodata si de tot preocupati sa-l iubeasca. El nu va trai foarte mult, incat ultimul lui chip vazut va fi un chip de barbat tanar. El nu va scrie multe carti, dar cuvintele lui vor fi nesfarsite. El nu se va inalta la ceruri fiind confundabil cu ele. Va bea vin, va plange in hohote, va rade din inima. El n-o sa-si aduca aminte de mine, pentru ca asa este cuviincios. El isi va aduce aminte numai de o fiinta foarte frumoasa si care tarziu si alta data va urma sa se nasca. Hemografia este abstracta si practica totodata. Te scrii pe tine pe dinlauntrul sufletului tau mai intai,ca sa poti la urma sa scrii pe dinafara sufletele altora.
Ingerul se uita posomorat la mine: Eu as fi vrut sa fac din tine un om, iar nu un inger.De ce ma dezamagesti?... "
                                                                                                   

                                                                                       (din "Hemografia - lui Tom")