Sunt.
Din fire de matase isi tese sufletul meu taina zborul, prin ochiuri diafane lasa a se zari departe inauntrul intelesului...
De matase aripi colorate am primit...gandului sa i le dau cand tasnind ca plumbul, poate sa loveasca.
Matasoasa-mi e privirea, cu lumini din Cer si umbre din om, cand atinge miezul Adevarului...
Buzele fac, din soapte, mangaieri de matase cand Iubirii glas ii dau.
Trupul de matase-mi este, inzorit de dragoste, credincios urmandu-mi sufletul...
Ca matasea pasul, se alinta cuminte. Intre cele doua batai, inima-mi in piept se zbate precum faldurile...de matase.
chiar nu ma pot abtine:)...al cui e textul?...e acolo un termen pe care eu l-am nascut, intr-una din cele mai minunate clipe ale vietii mele, cand am realizat cine sunt!...vorba cuiva, ma roade pisica:)))))
RăspundețiȘtergereEu ma intreb de la ce socoti ca ar trebui sa te abtii!? Aici este un loc in care oricine este bine-venit si bine-primit, :).
RăspundețiȘtergereAsa dupa cum cu usurinta se poate sesiza, textele de pe acest blog imi apartin. Cu exceptia celor asezate intre ghilimele si scrise cursiv,desigur.
E usor de sesizat stangacia cu care exprim in cuvinte conventionale trairile cele mai profunde ale sufletului meu. Iar daca vreunul dintre termenii utilizati iti apartin, imi cer iertare pentru utilizarea lui, insa e clar ca in momentul in care l-am scris...m-am regasit in el suta la suta, lucru pentru care iti multumesc.
Te mai astept!