Monolog despre...

     

      Iubirea, Adevarul, Schimbarea

      Lumea Iubeste neconditionat, oamenii sunt intro exploziva si spectaculoasa schimbare, suntem plecati cu totii in cautarea adevarului si a propriului nostru sine.
     Iubirea e peste tot, mai ales in cuvinte, dezbateri, articole, carti, compendii, tratate...numai in noi, oamenii, nu. Si nici intre noi.
     Schimbarea ne framanta si ne spulbera, este vizibila, palpabila, se vorbeste despre ea pretutindeni.            

     Acceptam orice experienta si-o credem divina si orice suferinta  crezand-o transformatoare. Schimbarea e in tot Universul, in aer, in apa, in cuvinte...numai in noi inca nu. O asteptam dar nu o acceptam.
     Adevarul este apa vie, apa in care cu totii ne dorim sa ajungem sa fim si sa traim. Toata lumea crede in adevar, spune adevarul si il doreste. Ca un schimb. Fiecare traieste puternic sentimentul ca il are si ca trebuie sa-l dea si altcuiva. Pe adevarul lui! Unicul existent, unicul valabil. Nimeni nu are dreptate afara de mine, eu vad si judec drept, dar adevarul este ca...eu judec, ceilalti sunt judecati!
     Oamenii sunt fapturi minunate, creatii divine, ma fac una cu ei si-mi dau seama ca...ei iubesc neconditionat, sunt intro splendida schimbare si cauta adevarul care-i lumineaza. Ei, eu nu!
     Pe unde umblu pasesc tematoare ca nu cumva pasul meu pacatos sa calce Iubirea, o aud aclamata in public, sustinuta aprins, o vad scut, o vad arma...si uneori n-o simt nicaieri. Vad oameni plini de iubirea fata de semeni, fericiti cu existenta lor si-atat de altruisti si darnici cu acestia. Pe ei iubirea ii inalta si-i vindeca. Numai eu n-am de unde sa dau si n-am cui iar pe mine iubirea, uneori ma si doare...atunci cand oamenii, flamanzi de Iubire, alergand haotic dupa Schimbare si fugind de Adevar, se lovesc pe ei insisi si unii pe altii, in numele Iubirii care-i va schimba...pe ceilalti, al adevarului individual si nu altul.
     Uneori sunt singura printre ei, mi-e frig si strain si nu mai am curaj, dar le-as spun ca Iubirea este ca ploaia, ea vine ca din ceruri si cade, asa cum ii este sortit, fara sa stie daca de pamant este dorita si despre roade, daca le va hrani...
     Eu, atunci cand simt iubirea, cel mai mult tac si nu strig, nu fac din ea un steag sa merg cu el in mana dreapta, eu fac din ea stindard si-o port cuminte, in partea stanga a trupului. Iubirea mea nu cauta schimbarea celuilalt, ea vede in el doar desavarsirea. Iubirea mea e oarba n-are ochi, e muta n-are gura, e stabila nu schimbatoare...eu cred ca nu stiu sa iubesc...
    Constat, schimbarea nu e a oricui si nu o vede orisicine. Doar spiritele inalte o percep, eu nu am cum. Eu doar trebuie sa inchid ochii si sa simt, sa fiu obedienta si sa indur, sa fiu inconstienta dar sa cred, sa-mi accept limitele si patimile si sa le exorcizez. Sa urmez adevarul altcuiva despre mine...si calea nimanui! E o cale anume pe care ma incapatanez absurd sa nu o urmez, eu cred in mine si in calea mea!
    Sunt mult prea mica si am obosit...schimbarea nu-i asa si nu-i doar pentru azi. Zeul bun al modelarii lucreaza neintrerupt...

      Schimbarea n-are sfarsit si se inscrie adanc in fiecare fibra a mea si-n fiecare string al sufletului meu. Ea nu-mi modifica nuanta ochilor ci profunzimea privirii, ea nu-mi transforma vocea ci o acordeaza cu muzica mea interioara, nu-mi poate inlocui sufletul, ea mi-l preface si mi-l umple de nuante...si n-am sa ma trezesc maine cu un alt trup, dar stiu ca trupul meu maine va fi mai bogat in detalii.
     Adevarul, dar mai ales adevarul despre cine suntem noi in interior este doar unul singur. Dar cate unul pentru fiecare dintre noi!

     Imi doresc adevarul, il caut in mine, in jur, in ceilalti oameni. A trecut vremea cand ma preocupam de mine, cand ma risipeam in cautari zadarnice de fragmente, ciuntiri...Acum inima mea, constat, are o ureche ascunsa care simte vibratiile cele mai joase si are voce, ridicandu-se la vibratii foarte inalte...

     Eu nu mai stiu sa traiesc prin iubire...cu i mic...Iar sufletul meu are aerul...curat, ca pamantul reavan dupa ploaie, Adevarul si Schimbarea lui poarta un singur nume, Iubirea! Fata de ce a fost, fata de ceea ce este, fata de ceea ce cunoaste dar mai ales fata de ceea ce inca nu stie, fata de Fiinta si de toate valentele ei...marea mea dragoste, frumoasa, curata si luminoasa...