Dintotdeauna m-au fascinat cartile, de cand citesc mi-am construit din ele vieti, castele, feti-frumosi si-am fost pe rand printese ori Ilene Cosanzene.
Iubesc, cu pasiune, cartile de orice fel si-n orice limba scrise.
Nu m-am dezis niciodata de ele si n-am sa o fac nici acum dar constat, mereu cu surprindere, ca marile mele Adevaruri si Revelatii, insasi cunoasterea si celui mai neinsemnat lucru...nu mi-a fost sortit sa-l invat din carti.
Ele m-au adus mai aproape de lumina, dar nu in ea.
Mi-au umilit mintea, pentru ca apoi sa mi-o educe.
Mi-au atins sufletul, mi l-au mangaiat dar nu mi l-au crescut.
Am citit carti din care nu am inteles mare lucru, si au mai fost cele din care am inteles stramb, aruncandu-ma inca si mai departe de inteles.
Fac recapitularea celor cateva carti pe care le-am citit pana astazi si-mi dau seama usor ca din toate mi-au ramas in minte cateva citate, alte cateva principii, fraze, franturi, cuvinte...
Multe dintre acestea au rezonat in mine a adevar. Le-am folosit ca argument, ca arma, ca scut, m-am scuzat cu ele, am invinuit in virtutea lor, si astfel m-am confundat cu adevarurile altora, am dus cateva lupte aprige, pe unele le-am pierdut iar alteori mi-am insusit cateva jalnice victorii.
Am cautat in carti, cu perseverenta si neostoire Invatatura si Maestrul pentru ca apoi sa-mi dau seama ca lucrul acesta ar fi de ca si cum as pretinde un raspuns drept, la o intrebare prost pusa.
Asa se intampla cand cartea devine slujitorul unui demon mereu nesatul, orgoliul, care nu-si doreste nimic altceva decat ca el sa aibe dreptate. In fapt, cartea ar trebui sa-mi deschida ochii spre "eu sunt", si in tacere sa lase zeul bun al cunoasterii sa lucreze temeinic.
Ma plec in fata oricarui autor de carte, in recunostinta pentru tot ce lasa lumii mostenire si tocmai de aceea Cred astazi ca, intradevar, cartile sunt "ferestre-n ziduri", dar pe ferestrele acestea trebuie sa le deschid eu. Sa patrund intelesul lor si sa duc Viata, din scrisul autorului, mai departe...altfel raman in fata unor fereste inchise care cu timpul se prafuiesc si devin din ce in ce mai opace. Raman intre zidurile impermeabile ale judecatii mele inguste, de om...
Critica şoricelului
"Un şoricel avuse parte
De multă carte.
Şi cum în viaţă nu-i hotar
Şi totul e posibil,
Ajunse-un invincibil
Critic literar.
Îl stăpânise boala
Criticii nefaste,
Jura că toate cărţile
Sunt proaste.
Morala
Este de prisos,
Doar şoricelul ştie ce a ros."
Petru Milos
„Am cautat in carti, cu perseverenta si neostoire Invatatura si Maestrul pentru ca apoi sa-mi dau seama ca lucrul acesta ar fi de ca si cum as pretinde un raspuns drept, la o intrebare prost pusa. ”
RăspundețiȘtergereAcelași lucru l-am înțeles și eu, în cele dn urmă, când am renunțat la a mai citi cărți căutând răspunsuri și am început să mă „citesc” pe mine descoperind adevăratele întrebări. :)
Mă bucur cu și pentru tine!
Mulțumesc.
Cu drag,
Andrei
Mie cartile mi-au fost refugiu. Si poate imi vor mai fi.
RăspundețiȘtergereCartile mi-au relevat posibilitati, unghiuri de vedere, perspective.
Unele carti mi-au iesit in drum in momente importante ale vietii mele, ajutandu-ma sa leg informatii ce-mi pareau trunchiate.
Cea mai fascinata carte ce-am citit-o vreodata ?
Omul :)
Nimeni n-are atatea file, atatea mistere, atea conditionari posibil a fi depasite, atatea vise, atatea libertati, atatea limite ce si le pune singur.
Si toate cele de mai sus le spune cineva care a citit, pe langa lecturile sa le zicem obligatorii, cam tot ce se poate citi in psihologie si psihanaliza.
Concluzie ?
" Stiu ca nu stiu nimic "
:)
Dar ma bucur ca asa metaforic m-am trezit si stiu ca sufletul uman, spiritul nu poate fi redus la nici o defintie, la nici o eticheta.
A....
S-a intamplat in ultimul timp sa-mi iasa in drum niste oameni cu totul speciali. Si de la ei am invatat multe :)
Draga Andrei,
RăspundețiȘtergereCand am ajuns sa ma "citesc" pe mine, iti marturisesc, am avut sentimentul ca abia in acel moment incepe adevaratul "studiu"...al unei "carti" ce se scrie in timp real, aflata intro perpetua dinamica, :)...citisem pana atunci carti mult mai "cuminti" si mai limpezi :)...
Multumesc pentru mesajul tau atat de frumos!
Ai grija de sufletul tau.
Lotusull drag,
RăspundețiȘtergerenici eu nu cred ca am sa ma "vindec" prea curand de "boala" de a citi carti. Insa ceea ce mi-au revelat mie toate cartile citite pana acum a fost exact Omul...fascinant, nelimitat, autentic, marea mea dragoste...frumoasa si curata, :).
Fiecare carte citita m-a adus mai aproape de mine si, implicit, de Om. Insa "hatisurile" ratiunii, ale analizei si criticii ei acerbe m-au aruncat uneori in abisuri din care nu am iesit decat prin puterea inimii de a-mi revela Adevarul, :).
Tu stii deja, sunt sigura, ca nimic "pe aici" nu e tocmai intamplator si mai stii ca Universul acesta elegant in care avem privilegiul sa vietuim, are niste legi atat de simpe si de drepte ca uneori ne minuneaza, ca de exemplu legea oglindirii! De aceea sunt atat de fericita pentru tine cand imi spui ca ai intalnit oameni cu totul speciali, pentru ca eu cred ca ceea ce tu vezi in exterior e tocmai ceea ce tu ai in interior, :). Oglinda!
Asta-mi si doresc pentru tine, si pentru noi toti, sa fim oglinda clara, vie,simpla...
Multumesc, suflet frumos!