Eu sunt...

              Pentru ca asa dupa cum simt Totul este intro dinamica accentuata, aproape palpabila, insasi eu simt astfel, de fapt asta a fost primul semn care m-a ajutat sa inteleg ca...se intampla ceva. Procesul meu de constientizare imi pare ca e si el pe repede inainte, constientizez continuu tiparele dupa care creez, repet, rescriu, gresesc.

Paranteze

           

           Pune in(tre) paranteze tot ce stii, ce ai invatat, ce ai memorat cu ajutorul celulelor creierului si ale corpului tau fizic si astral.

            Nu nega si nu respinge nimic, doar aseaza in fiecare clipa de existenta intre doua paranteze tot ce ai acumulat pana Acum, astfel vei creea totdeauna dinauntrul tau un spatiu Nou, fertil, in care permiti insamantarea. Fara pre-judecati, valori prestabilite, norme, dogme, invatare devii in fiecare clipa un Om Liber. Si neinfricat!
           Simte-te pe tine Cel Viu, cel ce ESTI si pe tine cel ce ESTI TOT CEEA CE ESTE!

Sa ma crezi, am putea zbura...

"Mai întâi îţi strângi umerii, mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor, închizi ochii refuzi auzul. Îţi spui în sine: acum voi zbura. Apoi zici: Zbor. Şi acesta e zborul.

Îţi strângi umerii cum se strâng râurile într-un singur fluviu. Îţi închizi ochii cum închid norii câmpia. Te-nalţi pe vârful picioarelor cum se înalţă piramida pe nisip. Refuzi auzul, auzul unui singur secol, şi-apoi îţi spui în sinea ta: acum voi zbura de la naştere spre moarte. După aceea zici: Zbor Şi acesta e timpul.

Îţi strângi râurile cum strângi umerii te înalţi pe behăitul caprelor Zici: Nevermore. Şi apoi: fâlf, dai din aripile altcuiva; şi apoi eşti el, iar el este pururi altcineva."

                                                                                

                                                                                        Nichita Stănescu

                Tu poate ca ai vrea sa-i spui Ei ca oamenii nu pot zbura si e firesc pentru ca tu in asta chiar crezi, dar stiu ca ceva-ul acela care te retine are o oarece forta, careia inca nu-i faci fata.

Sunt

                       

                       Stiusem, de dinainte de a incepe urcarea, si dinainte de a aparea pe cer ca va fi ceata. Altadata m-as fi bucurat de precizia intuitie mele, acum am strans un pic doar din dinti si am realizat inca o data creeatia mea semiconstienta. Astfel ca n-am avut cum sa ma bucur deplin pentru ca am pornit pe acel drum special ca sa admir de sus in jos, in interior profund, sa cercetez si sa ma afund in cele mai ascunse detalii, pentru ca odata ajunsa acolo sa n-am atata curaj si sa ma arunc...in ceata.

                        Pentru mine varfurile acelea invaluite de ceata  n-au fost nimic mai mult decat constientizarea profunda a faptului ca-mi ascund inca potentialurile, inculsiv de propria-mi privire si explorare, ca nu sunt inca gata sa fac pasul. Urmatorul pas...

Ea

       

Re-postare:

              O stiu pe femeia aceasta demult, uneori mi se pare ca o si cunosc.
             Mi-amintesc de ea de cand abia facea primii pasi, avea privirea rotunda si gura la fel, intr-o permanenta uimire fata de urma pasilor ei...pasea usor de ca si cand o sustineau niste aripi. Asa a ramas "mersul" ei si acum, nu stii cand a aparut langa tine, nici ea nu stie, de unde, dar mai ales de ce. Stii insa, ca atunci cand va pleca "locul" acela va ramane intr-un alt fel si mai gol.
             Oare ce crede ea ca ii da dreptul sa rasara din neant si sa sfasie bucati mici din realitatea altora!?  Pretinde un loc in interiorul umbrei tale omule, dar sa stii,

Sub acest cer orbitor

                     Asa mi se intampla de cand ma stiu, o pala ma ia pe nestiute si ma mana alaturi de Om, ma asez cuminte langa el si deodata mi se deschid ochiii pentru ca sa-l privesc. Pe o parte apoi pe alta si mereu mi se pare ca vad o minune dintre acele nevazute vreodata.

                    Cu incetul mi se deschide auzul si incep sa discern murmurul acela al Omului dinauntru,

Poveste...de Iulia

Ante scriptum: "Povestea" este scrisa de Iulia si a ajuns la mine printr-o "intamplare" fericita, mijlocita de chiar mama ei. Pe Iulia o cunosc de cativa ani, e unul dintre acei copii care m-au uimit de la inceput dovedint o intelegere superioara a lucrurilor si lumii inca de mici.
Stiti voi, e unul dintre acei copii care au venit aici inzestrati deja cu multa Lumina. Constatarea aceasta o fac de fiecare data cand este vorba despre Iulia si ma bucura. Mult!

"Povestea" ei m-a impresionat cu atat mai mult cu cat ea are un talc profund, nu doar pentru fetite ci si pentru femeile care noi suntem deja. Iar faptul ca fetite precum Iulia constientizeaza vremelnic realele valori ale frumusetii si feminitatii din ele insele ma face sa am nadejdea ca...mai avem o sansa. De vindecare!

Printesele

          Fiintele perfecte din copilaria fetelor, care le inseninau zilele cand le priveau la televizor si le faceau sa viseze continuu la printi pe cai albi, la zane bune si la castele frumoase sunt printesele .

 

Scrisoare Lui, ...

...Sufletului!

"Tu sa nu te tragi cu mine de sireturi, intrucat eu ma port descult."

                                                                                                             Nichita Stanescu

          In dimineata zilei de astazi mi s-a facut dor. De orice, de tot. Si fiindca n-am nicio cauza si niciun amoc anume am banuit ca e strigarea inimii inspre mintea mea zicandu-i "Hai zi-mi, mai zi-mi ceva, spune-mi de tine si de lumea ta, mai spune-mi cate ceva ca pe vremea cand eram aproape separate si ne targuiam fara oprire."

In zilele cand simt asa imi scriu...Lui, Sufletului! ...

Clar fara obscur, :)

Tu si eu

        
          In mod empiric si poate nesemnificativ, pornind de la a-mi observa propria-mi relatie si apoi a celor apropiati mie, din stric interesul fata de Om ce ma anima, am ajuns ca pana astazi sa pot spune ca am facut un mic studiu personal asupra relatiilor actuale de cuplu.

           Am sentimentul uneori, ca din momentul casniciei/convietuire intreaga dinamica a cuplului se pliaza pe verbul a face, verbului A FI

Eu, multumesc

              

               In fiecare zi, multumesc! Pentru fiecare zi si clipa din zi, ma trezesc multumind din senin si, aparent, pentru nimic anume. Starea de recunostinta ma copleseste uneori, din mine omul nu mai raman oase sau carne, nici plamanii ori respiratia, ci doar o infinita curgere unduioasa. Mirata inca, pe alocuri.
               Redescopar, uneori brutal, puterea invincibila pe care ti-o da dezarmarea, alinierea, curgerea clipei, alaturi si o data cu ea. Astazi, de exemplu, ploua torential intr-o binecuvantata comuniune a campului cu cerul, auzeam stropii repezi de ploaia de ca si cand imi curgeau prin vene si alcatuiau un muzica unui tumult mai degraba interior, racoros si dinamic. Ma aflam intr-o masina condusa pe un drum laturalnic,

Tacerile trebuiesc doar tacute, uneori

           Gandesc, de un timp, atent la ceea ce-mi doresc pentru ca vad la mine si imprejur cum dorintele se implinesc cu repeziciune.

           Gandesc, de ceva vreme, cu atentie la ceea ce-mi doresc pentru ca traiesc, cu acuratete inimaginabila mai ieri, cum fara gluma Universul isi manifesta generozitatea in viata mea.

          Aveam nevoie, de atata de multa vreme in urma ca si uitasem, de