miercuri, 1 mai 2013

IA

"am cunoscut ieie în pieptul cărora băteau inimi
furate din fotografii îngălbenite de timp,
și-am cunoscut umbre al căror cuvânt devenise și el, o umbră,
neauzit...
de nimeni.
am cercetat cu mintea, adâncul munților, știind că undeva
se ascunsese de lumină,
lumina ,
și-am renunțat să mă mai detașez de durerea nopților
cand ele doreau sa-și împărtășească durerea,
cu lacrima mea.

mi-am spus că fiecare fir de iarbă are dreptul
sa fie și verde și galben, și trist ,
ținând la umbra sa, sămânța altui fir de iarbă,
mai verde
până când timpul său de a îmbătrâni i-ar fi dat binețe ,
și l-ar transforma într-un fir oarecare
în capița de fân, lânga celelalte fire de iarbă
îmbătrânite de propriul lor timp.

mi-am spus că fiecare masă are mesenii săi
și un număr de scaune așezate la distanțe egale, și fiecare om
are nevoie de acel spațiu dintre scaune,
pentru a se simți liber ,
alături de oameni .

mi-am spus că eu am dreptul să îmi aleg și masa,
și scaunul,
și firul de iarbă,
și umbra care va iubi
după ce eu voi fi prea plină de pământ ca să mai iubesc,
și am dreptul să îmi aleg
fotografia în care
îmi voi așeza cu dragoste, inima,
pentru a fi privită în pragul serii,
de fiecare om care va invața
dupa mine,
sa iubească
așa ,ca ielele , alergând alături de caii sălbatici din gândurile mele,
amintind fiecăruia că iubirea
are chipul său
pentru fiecare ,
dincolo de o ramă colorată
a unui tablou nemuritor .

mi-am spus că am dreptul sa imi construiesc constelația
din fragmentele stelelor
care mi-au scrijelit trupul
si sufletul,
lasând in mine acele răni care au decis să se transforme
în amintiri .

mi-am spus ca sunt atât de bogată , încât
îmi pot permite să iubesc
chiar si atunci cand iubirea pare prea puțină pentru a fi împarțită ,
pentru că ea e ca pâinea Domnului,
niciodată nu se sfarșește, niciodată
nu vor rămâne doar firimituri
la masa prea bogaților,
pentru săraci ..."
HElena
                      N-am fost niciodata prea-fericita de Sarbatorile Pascale, nu stiu de ce si nici nu m-am intrebat...E adevarat ca azi ele vine cu un anume firesc adanc si tacut...nici mie azi nu mi se mai pare musai sa zambesc oricum mi-ar fi sub ie.
                      Si azi simt tot asa sfasietoare vibratia aceea a clopotelor de la miezul noptii si la fel imi canta sufletul a jale si smerenie odata cu intreg corul "Hrisots a inviat...din morti, cu moartea pre moarte calcand...", dar parca nu mai e atat de ascutita sfartecarea in fiinta, nici eu azi nu ma mai inspaimant din orice dar de moarte mai ales nici atat....
                     Este lumina pe pamant si-am inverzi....
...ADEVARAT A INVIAT!

5 comentarii:

  1. Lumina este. Dintotdeauna si mereu. Asteapta doar s-o privim si s-o primim.
    Adevarat a inviat !
    Sa-ti fie frumos, Cer senin :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc de gandul curat, Lotusull drag! Adevarat, Lumina din noi a fost mereu, este si azi fie ca suntem pregatiti s-o reinviem, fie ca nu...ea ESTE...
      Zile senine, suflet!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Lumina este, precum si intunericul. Prea multa lumina ne-ar rani ochiul si daca s-ar inchide de tot!? >:D<...

      Ștergere

Aripi, cuvintelor tale, aici..