Romania mea

Esti roman, pentru ca asa te-ai nascut, daca ar fi fost o chestiune de alegere poate ca n-ai fi facut-o tocmai pe asta! Dar esti roman si-ti raman doar cateva variante, ori esti mandru ca esti roman, ori fa chiar tu astfel incat oamenii din jurul tau sa fie mandri ca sunt romani.

De ce am fi, noi, mandri ca suntem romani?

- Pentru ca pentru aceasta tara s-a nascut si a murit Eminescu.
- Pentru ca esti profund si nu superficial, original si nu apartii multimii!

- Pentru ca ai demnitatea si curajul de a fi tu insuti si nu-ti place "sa fii in trend", acest "trend" al multimii care arunca in derizoriu patriotismul, considerandu-l un sentiment desuet, artificial si aproape ridicol.

- Pentru ca suntem frumosi si destepti iar lucrul acesta nu ne determina infatuare! Starea aceasta de fapt este demonstrata statistic si validata si de alte tari in care romanii au ajuns!

- Pentru ca suntem, prin excelenta adaptabili si creativi! Cunosti exponenti ai altor popoare pe care sa-i fi dus mintea inaintea noastra, de a transforma un dres de femeie intr-o curea de transmisie!?

- Pentru ca avem o constitutie interioara puternica, chiar daca sunt multi cei care au incercat sa ne asemene cu o trestie ce se indoaie dupa cum o poarta vantul!

- Pentru ca atunci cand cineva te va bate pe umar, iti vei da seama imediat daca incearca de fapt, sa-ti identifice punctul slab si sa te atace chiar acolo! Avem in istorie o perioada fanariota, iar lectiile ei nu ne da dreptul insasi ISTORIA noastra sa le uitam sau ignoram. Lucrul acesta se numeste a fi implicat si prevazator, nicidecum meschin si suspicios.

- Pentru ca atunci cand te simti doborat la pamant vei gasi mereu puterea de a te ridica, in preajma ta este cel putin un prieten! Iar la romani, prietenia nu este doar relationare cordiala si interesata pe care o construiesti zi de zi. La noi prietenia este o stare, o simti, te insoteste ca doua brate deschise mereu, gata sa te cuprinda. Nu o ceri si nu o dai, ea se naste in mod firesc intre oameni care simt la fel si cred in aceleasi lucruri!

- Pentru ca ne curge prin vene sange "viu", iubim cu pasiune si devotament si nicidecum cu patima si indarjire!

- Pentru ca atunci cand avem de spus ceva o spunem, chiar daca nu reusim sa declansam "schimbarea".

- Pentru ca desi este evident ca lucrurile merg prost, mai avem inca puterea sa mergem mai departe incercand, macar cu gandul si cu speranta!

- Poti fi mandu ca esti roman si pentru ca nu-ti este rusine sa fii roman!

Adauga la aceasta lista motivele tale pentru a fi mandru ca esti roman si trimite-o mai departe celor cativa romani din lista ta care esti convins ca n-au sa persifleze acest demers, asumandu-si "blestemul" de a fi ROMANI, ca pe o binecuvantare!

Trebuiau sa poarte un nume       
           Marin Sorescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea să spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fără sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.