Inalta Initiere

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu aseaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine...."
                                      

             

             Firesc omenescului din om este a se simti prins intre bine si rau, intuneric si lumina, sus si jos, mic si mare, tristete si bucurie, iubire si frica, prezent si viitor, cunoastere si necunoscut.

            Aceasta lupta incepe vremelnic, odata cu primele notiuni insusite si se prelungeste, functie de fiecare inidivualitate in parte pentru sine, pana in momentul in care vocea sufletului fiecaruia incepe sa se faca auzita.

             Sufletul si doar el da fiintei transcedentalitate, o ridica deasupra normelor si ratiunilor umane, dincolo de orice limita sau nivel dat.

             Sufletul fiecarei fiinte, pentru sine! Niciodata altfel, niciodata altcineva sau altceva exterior lui! In acest sens gasesc intrutotul veridic indemnul socratic "cunoastet-te pe tine insuti".

             In tine insuti se afla adevarul, in insasi intrebarea ta se afla raspunsul. Nicio intrebare nu s-ar putea naste in noi daca, din aceeasi sursa nu ar porni si raspunsul.

             Zadarnica si iluzorie poate deveni cautarea in afara, la altcineva, in altcineva sau altceva, fiinta-maestru, sistem sau curent mistic chiar daca ea poate parea ajutatoare, providentiala,  mai usoara si mai lina.

             Crucea ta nu o poate duce nimeni altcineva, adevarul tau nu-l poate descoperi si detine nimeni in afara de tine, chiar daca Adevarul unul este! Pentru ca sursa una este! Insa pana acolo drumul tau, sinuos sau mai putin, tu singur il vei face in final, indiferent cate alegeri vei trai sentimentul ca ai de facut si cate scurtaturi ti se poate parea ca poti face.

              Menirea omenilor este ca fiecare pentru celalalt iubitor suflet sa fie, pod de brate intre noi, curcubee din suflete, ingemanand caile noastre insa fara a confunda calea mea cu a ta si cu a nimanui altcuiva, chiar daca "acasa" pentru fiecare dintre noi este unul si acelasi loc.

             Intoarce-ti privirea inlauntrul tau, coboara-ti mintea in inima, mergi cu blandete si perseverenta inspre sinele tau, in re-amintirea a ceea ce esti.

             N-am sa inlocuiesc vreodata semnul sfintei cruci cu sho ko rei  sau cu orice altceva pentru ca nimic nu este intamplator in Univers, pentru ca inaintea mea, Eu am ales ca din acest pamant sa ma nasc, in acest neam, in aceasta cultura, in acest botez si nu in altul sa ma miruiesc si sa ma crestinez.

            

             Inalta initiere este Viata insasi, traita cu cei doi ochi larg deschisi. Doar cei ce nu-i au pe acestia deschisi in Adevar pot crede ca un al treilea le-ar fi de mai bun folos.
             Adevaratul Maestru, spiritul tau viu este!

                            

"Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate"

                                                                                   Glossa, Mihai Eminescu