Flori de gheata, la fereastra

    

     Craciunul ne reaminteste singura stare de spirit ce poate salva lumea, Iubirea Cristica!

     Imi amintesc din vremea copilariei ca singura grija a fiecarei zile de iarna, la trezire, era sa fug repede la geam, si sa ma incredintez ca a nins peste noapte. Nimic, de atunci si pana astazi nu-mi reda sentimentul din inima, de "acasa" decat iarna, zapada si focul din soba casei copilariei mele.

    Adesea geamurile aveau flori de gheata pe care, ma bucuram atunci cand cu rasuflarea mea calda, le topeam usor.

    Imi amintesc de strada copilariei mele, care se transforma toata iarna in cel mai bun derdelus din oras, unde veneau toti copiii de pe strazile alaturate, cu saniile. Stateam in zapada de dimineata pana seara si nu mi s-a intamplat in vremea aceea niciodata sa-mi fie frig, sau sa obosesc alaturi de ei la joaca.

   Uneori ma necajeam pentru ca aproape ca nu mai aveam loc sa ma dau cu sania de alti copiii mai mari iar atunci, ca prin farmec aparea bunicul, tatal tatei, om aspru de altfel, care crescuse noua copiii in voia Domnului, dar care atunci cand ma vedea incurcata si necajita iesea in strada si-mi facea loc pe derdelus printre ceilalti copiii, mustrandu-i. N-am aflat niciodata cum stia el ca eu ma aflu in incurcatura, nu l-am vazut niciodata sa ma urmareasca la joaca pentru ca el avea mereu treburile lui de facut.

   Imi amintesc de vremea Colindelor si de batrana din deal care ne dadea mereu gutui stricate dupa colind, altceva nu avea, insa ne primea mereu si ne asculta atenta si bucuroasa.

   Mos Craciun imi aducea mereu hainute noi si carti minunate.

   Pentru fiecare din noi doresc acum, ca de acest Craciun sa avem in inimi sentimentul de "acasa" bland si cald, oriunde ne-am afla!

   Sa ni se topeasca inimile de iubire, precum florile de gheata de pe geamuri, la prima atingere a unei rasuflari calde!

   Sa nu ne fie niciodata frig, caci nu suntem niciodata singuri, ci suntem mereu impreuna, Unul!

   Sa avem fiecare dintre noi certitudinea ca ingerii nostri pazitori ne sunt alaturi, precum bunicul din copilaria mea, si ne veghezea tacuti, cu infinita tandrete si iubire!

   Mos Craciun exista pentru ca notiunea de a darui este forma plenara in care se manifesta prin fiecare din noi Iubirea Cristica!

    Ochi de copil imi doresc pentru noi toti, caci lumea vazuta astfel nu are cusur, cel de alaturi e doar un partener de joaca si nu un competitor strasnic.

   Imi doresc pentru noi toti primenirea sufletului si scriere lina in Cartea Vietii. Caci puterea Credintei si a Iubirii daruieste sufletului nostru ochii vii pentru ca in frumos, frumosete sa vada, in inima iubire, in minte gand curat, iar in orice rau partea de bine.

   

   Craciun fericit, in pace si iubire alaturi de oameni cu miez, care sa va intregeasca si sa va sporeasca!