duminică, 5 februarie 2012

Uneori, femeile...



Uneori femeile surad

                                  Georgeta Tudor   

Uneori femeile surad,
Asa, fara motivatie…
Nu le-ntrebati de ce
Poate nici nu stiu
Poate nu vor sa spuna
Ce-si povestesc singure-n gand
In scurta zilei recreatie
Cand cu descantec fortele si-aduna
In trupul plapand.
Nu intrebati de ce
Surade senin straina trecatoare
Ignorand a strazii tentatie
Ca poate i-ati tulbura clipa
Cand aude cum in pantecul ei
O floare isi palpaie aripa
In infinita stare de gratie
Surad cald, purtand topit sub arcada
Din frumusetea iernii trecute
Ultimul fulg de zapada.
Surad cu blandete de floare
Diminetilor voastre pierdute
Purtand siguranta zilei de maine
Pe umerii firavi ca valuri de racoare
Uneori femeile surad
Purtand in pantec o floare
Ascunzand la tample dogoare
Mangaind pe umeri ninsoare
Copile sau mame
Sau duioase bunici cu naframe
Surad fara motivatie
Nu le tulburati
Cand le vedeti chemate de gand
Nu le tulburati starea de gratie
Uneori femeile surad.

2 comentarii:

  1. da,femeile mereu zâmbesc,dar numai sufletul lor ştie cât bine şi câtă durere adună în ele de-a lungul vremii..
    frumoasă şi sensibilă poezia,ca tot ce postezi tu aici în colţul roz al gândului tău curat!:)
    o seară minunată!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ryanna,
    asa i-a fost dat femeii, sa surada chiar si atunci s-ar incovoi de durere si sa-si poarta demna orice cruce.
    Sa ne fim, suflet cald, pentru ca lumea asta mare uneori e si apriga si cu cat ne suntem mai aproape cu atat ne e mai lin!
    Te imbratisez, cu iubire!

    RăspundețiȘtergere

Aripi, cuvintelor tale, aici..