miercuri, 8 februarie 2012

Nu ma iubi ca sa te vindeci

Iubeste-ma doar pentru ca ma iubesti! Nu ma iubi ca sa te vindeci...



Oamenii s-au ratacit si s-au racit de ei insisi, au uitat cine sunt si de ce au venit aici. Merg in gol si le e frig, s-au insingurat si nu mai au lumina. Au ridicat ziduri intre ei, din ei insisi construite.

Nu ma iubi cu disperare, iubeste-ma doar fiindca sunt! Nu eu sunt drumul catre tine insuti.

Au devenit neputinciosi fata de ei insisi, viata alearga pe langa ei si nici macar nu o mai pot cuprinde cu privirea, sunt traiti, nu mai traiesc. Sunt munciti, nu mai muncesc. Sunt prizonieri propriilor lor perceptii, nu mai sunt liberi.

Iubeste-ma pentru ca sunt Libera, nu ma iubi ca sa ma ai! Nu eu sunt calea ta spre libertate.

Oamenilor le e frica si le e dor. Cauta cu neostoire si nu mai gasesc, apuca fara mila si nu mai simt. Cumpara si vand. Nu mai au niciun rost.

Atinge-ma in rugaciune, nu ma cuprinde cu nesat! Nu eu sunt dorul tau, nici sensul tau.

Traiesc ancorati in trecutul recent, privesc prin ochii incetosati de durere prezentul pe care il pierd din priviri, alearga spre un viitor iluzoriu. Se agata in drumul lor de orice. De o noua iubire intre doua esecuri, de un alt om, intre altii doi pe care socot ca i-a pierdut sau i-a alungat. Creaza noi amagiri pentru inevitabilele dezamagiri din viitorul apropiat, se ranesc asteptand de la oameni ceea ce ei in interior nu mai au.

Nu ma iubi doar ca sa te vindeci, nu te vei vindecat! Te vei imbolnavi de mine. Nu ma iubi doar ca sa fugi de tine, iubindu-ma te vei vedea! Nu astepta, eu n-am sa-ti pot da niciodata atat de mult pe cat tu ai nevoie!

Pentru ca e in zadar ca doar eu sa te vad, tu nu cu ochiii mei vezi! Nu e de ajuns ca eu sa cred in tine, e necesar ca tu sa crezi! Nu in bratele mele te vei incalzi, ci in tine insuti! Eu iti pot sta infinit alaturi dar nu te voi intregi!
Eu pot doar sa te iubesc. Atat.

8 comentarii:

  1. Si celelalte posturi sunt frumoase:) insa cred ca acesta a devenit preferatul meu! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cris, :)
    iti trimit o imbratisare mare, cat sa ajunga pana la tine si inapoi!
    Eu iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Un blog reusit in totalitate.Te felicit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ionut,
      multumesc, cu pretuire! Stii, desigur, ca rezonam cu lucruri care ne oglindesc, asadar ceea ce recunosti in exteriorul tau, exista deja in interiorul tau, :).
      "Poarta" aceasta este deschisa mereu, sa mai pasesti.

      Ștergere
  4. Ce adevar simplu si cat de greu e uneori de pus in practica.
    O fi conditia umana " vinovata " de limitarile astea :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lotusull drag,
      gandesc ca "vinovata" este latura umana judicativa a noastra, conditionarea rationala.
      Caci a trai o viata in libertate, fata chiar de tine insuti, inseamna asumarea in totalitatea a ceea ce esti si a modului in care "traduci" felul tau de a fi in mainfestare. Nu mai ai voie sa cauti "vinovati" in exteriorul tau. Intelegi ca "ceea ce semeni aceea culegi" iar asta presupune mult curaj, :).
      Mai usor e sa te cauti pe tine in ceilalti decat sa te cauti in interiorul tau, probabil de aici nevoia de a-ti "insusi" pe celalalt.
      Socratica fraza ta, ai sa intelegi de ce, :).
      Multumesc doar pentru ca ESTI!

      Ștergere
  5. Pai e simplu. E legea cauza efect. Sau efectul de bumerang. Sau oricum vrei tu sa numesti acest lucru :) Un prieten mi-a oferit un exemplu simplu. Daca lovesti cu palma intr-o masa, vibratiile rezultate in urma acestui gest vor fi resimtite de catre palma sau daca lovitura a fost mai puternica, de catre intre corpul. De unde ideea ca parca mai bine mangai masa, nu de alta, dar tot la fel vreau sa simta si palma mea, fiinta mea :)
    Ceilalti ne pot reflecta in virtutea efectului de oglindire. Dar lucru acesta se poate intampla doar intre doua persoane cu adevarat libere si cu ochii deschisi. Altfel, apar iluziile :)
    Cum si eu am iubit in speranta ca ma voi vindeca, inteleg perfect cum functioneaza intreg procesul :)
    Din fericire, Cineva acolo sus ma iubeste si mi-a trimis in drum oameni providentiali. Oameni ce mi-au dat mana lor ca sa ma ridic. Oameni ce mi-au veghiat vindecarea cumva din umbra, fara sa intervina. Lasandu-ma sa aleg. Adica sa devin responsabila de faptele mele. Si sa ies din starea de " victima " asumandu-ma cu ceea ce sunt.
    Iuhuhu, cat am vorbit :)
    Cred ca e din cauza zapezii :)

    RăspundețiȘtergere
  6. ADEVARUL este simplu, Lotusull iar daca "prinzi" gustul lui se numeste ca ai pornit pe un drum "fara intoarcere". Daca oricine ajunge in acel punct, in mod cert nu va mai agreea vreodata "gustul" amagirii, al iluziei.
    Vorbim despre acelasi lucru si uite cat de putin imi trebuie mie pentru a fi fericita, :)...
    Exact asta spuneam cu fraza ta "socratica", despre intalnirile semnificative, definitorii, providentiale din vietile noastre.
    Am intalnit cativa "descendenti" autentici ai lui Socrate care au avut atata iubire incat sa mearga alaturi de drumul meu, sa planteze seminte in interiorul meu pentru ca eu, intro deplina libertate, sa aleg...
    Abia asa am inteles iubirea neconditionata si vindecatoare.
    Pentru mine de-a dreptul uluitor exemplul pe care tu l-ai primit de la prietenul tau, la randu-mi l-am auzit identic, :)

    Categoric, :, datorat zapezii "discursul" tau simplu, curat.

    RăspundețiȘtergere

Aripi, cuvintelor tale, aici..