Este povestea aceea veche, cea a sufletelor pereche...:). Am amintit doar, asa de Dragobete ca sa ma asigur ca nu uit eu insami...sa fac din toate o sarbatoare. Din toate zilele.
Cu iubire, si credinta.
Mi-ar fi placut sa-mi spui ca poemul este bine construit si merita citit.Ce-mi scapa?Sunt un inadaptat,un intrus in societatea moderna,un om care nu-si asuma lipsa de moralitate din lumea asta.Sunt prea las ca sa arunc cu capul inainte si sa ma prefac ca pot trai si crede in minciuni.Poate imi scapa curajul de a vorbi mai des despre lucrurile astea.Si cum spunea prietenul Cioran,mare dreptate avea,ca nefericirea in dragoste sapa prea multe morminte.
Tot Cioran a spus ca "Ruptura de fiinţă te face bolnav de tine însuţi, încât este destul să pronunţi cuvinte ca: uitare, nefericire, despărţire, pentru a te dizolva într-un fior mortal. Şi atunci, ca să trăieşti, rişti imposibilul: accepţi viaţa." Din acest punct devine alegerea fiecaruia, sa traiasca viata purtand in sine fiorul mortal, SAU accepta Viata! Impreunat cu sinele, cunoascandu-l asa cum este, acceptandu-l asa cum este. Calea minimei rezistente este aceasta, de a arunca "vina" in exteriorul nostru, traiesti astfel un surogat de "viata", un chin perpetuu, SAU iti traiesti viata fara sa i te opui tocmai tu, simtind cu fiecare celula a trupului tau si cu fiecare string al sufletului binecuvantarea lui "Faca-se voia TA!"
Mi-ar fi placut sa-mi spui ca poemul este bine construit si merita citit.Ce-mi scapa?Sunt un inadaptat,un intrus in societatea moderna,un om care nu-si asuma lipsa de moralitate din lumea asta.Sunt prea las ca sa arunc cu capul inainte si sa ma prefac ca pot trai si crede in minciuni.Poate imi scapa curajul de a vorbi mai des despre lucrurile astea.Si cum spunea prietenul Cioran,mare dreptate avea,ca nefericirea in dragoste sapa prea multe morminte.
RăspundețiȘtergereTot Cioran a spus ca "Ruptura de fiinţă te face bolnav de tine însuţi, încât este destul să pronunţi cuvinte ca: uitare, nefericire, despărţire, pentru a te dizolva într-un fior mortal. Şi atunci, ca să trăieşti, rişti imposibilul: accepţi viaţa."
RăspundețiȘtergereDin acest punct devine alegerea fiecaruia, sa traiasca viata purtand in sine fiorul mortal, SAU accepta Viata! Impreunat cu sinele, cunoascandu-l asa cum este, acceptandu-l asa cum este.
Calea minimei rezistente este aceasta, de a arunca "vina" in exteriorul nostru, traiesti astfel un surogat de "viata", un chin perpetuu, SAU iti traiesti viata fara sa i te opui tocmai tu, simtind cu fiecare celula a trupului tau si cu fiecare string al sufletului binecuvantarea lui "Faca-se voia TA!"