Ziua incepe intotdeauna cu momentul de senin, cu zambetul abia schitat dintre asternuturile calde, cu mintea goala si inima batand cu impacientare...pentru ca se iteste deja primul gand. Oricare ar fi el, primul gand ma tulbura si ma arunca in real, ma ascund inca putin dupa pleoape, ma trezesc incetisor dupa cateva clipe de alint.
Sunt zile care-mi vorbesc de la prima "intrevedere", sunt zile care-mi povestesc despre neprevazut...
Precum se intampla adeseori, eram preocupata, cu ceea ce faceam, cu ceea ce spuneam sau ce gandeam de fapt.
Mereu mi-e plina Clipa si ma invadeaza, rareori pot sa traiesc tacand si sa vorbesc zambind si cred ca doar asa reusesc uneori sa ma sustrag contextului si sa ma am doar pentru mine pentru a savura linistita detaliile si nuantele.
Intrun astfel de moment te-am zarit, te-am atins cu privirea si am trecut mai departe...dar mi s-a strans fiinta dintr-un spasm de bucurie interioara copilareasca si-am revenit asupra ta cu mangaierea genelor mele...avusesem tot timpul sentimentul ciudat cum ca as cauta ceva.
Mi-ai sesizat trairea si mi te-ai supus timid, astepand in tacere reactia mea, mi-ai cuprins ochiii supunadu-ma cu totul, la randul tau. M-am apropiat cate putin nevenindu-mi sa cred ca gasisem ceva ce inca nici nu eram chiar convinsa ca as cauta. Mi-am rotunjit privirea si dintr-odata zambetul mi s-a raspandit in toata fiinta, te-am atins iar tu te-ai desfacut in mii de senzatii de matase. Te-am respirat si mi-am apropiat buzele cu teama de a nu strivi clipa magica, intre ele.
Senzatia a fost calda si dulce, asteptai frematand...te-am luat usor pe varful limbii si te-am strivit cu tandrete in cerul gurii...mi-ai patruns in interior si te-ai prelins cu blandete pretutindeni ca apa vie. In aerul pe care il respiram, in toate celulele care ma alcatuiesc, incalzind si umpland fiecare coltisor al fiintei mele, cine stie de cand uitat, rece si gol. Te simt si acum, asa cum te-ai abandonat intr-o totala daruire, cu gustul inconfundabil de...brun, aromat, dulce-amarui, facand mici artificii de senzatii intre buzele mele...
Astfel de clipe nu se pot confunda niciodata, alcatuiesc nuclee de fericiri in jurul carora graviteaza fiinta intreaga.
P.S.: Astazi am primit in dar o tableta de ciocolata aerata, mi-a adus cateva clipe de fericire atat de profunda si pura, incat n-am rezistat sa nu scriu despre trairile mele. Mananc ciocolata foarte rar, insa astazi as fi mancat toata tableta daca nu...mi-ar fi fost mila de sacrificiul ei, desi stiu sigur ca ar fi fost total...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aripi, cuvintelor tale, aici..