Suflete aristocrate

            
             Multe sunt locurile de pe lumea aceasta pe care mi-am dorit sa le cunosc, cateva doar cele pe care am si reusit sa le vizitez.
Pe unele le-am descoperit din dorinta de explorare, la altele am mers ca la biserica, in rugaciune, dintr-o chemare interioara mai puternica decat trupul meu.
             Un astfel de loc este Balcic, aflat in timpul copilariei mele, din carti. In mod misterior si puternic "chemarea" acestui loc a ramas in sufletul meu vie multi ani si am avut bucuria sa o urmez si sa o indeplinesc. Nu stiu ce legaturi subtile are spiritul meu cu acele locuri, cert este ca revin acolo cand nici nu ma astept si ma regasesc intr-o stare sufleteasca tulburatoare de comuniune cu pamantul si locul acela. Am revenit la Balcic de curand si observ fara mirare ca "soaptele" acelui loc se fac auzite in mine si acum, imi vorbesc despre managiere si iubire, despre viata vesnica si moarte efemera.
Redau un pasaj din testamentul "inimii de aur a Romaniei", fara absolut nicio legatura cu rangul si statutul persoanei, ci ca si mesaj etern al Spiritului omului care a fost Regina Maria a Romaniei, intr-un testament prin care lasa mostenire ceea ce a avut mai puternic si mai viu in ea, Iubirea:
“Tarii mele si Poporului meu, cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca. (...) Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”
Sursa: http://www.balcic.net/regina%20maria.html

Ceea ce am inteles eu este ca Iubirea este eterna si infinita, ca nu cunoaste granite, nationalitati si culoare. Ca Iubirea este ceea ce da ravna sufletului nostru si putere pentru stradania mintii noastre. Iubirea este mangaierea, vindecarea si Adevarul.