luni, 16 ianuarie 2012

A fi Creator...nu doar creativ

         
           Sunt "locuri" pe care le cunosc, le-am strabatut. Sunt cararile pe care si eu am ratacit scrijelindu-mi genunchii de piatra lor lasand ofranda lacrima de sange, picaturi amare de durere.
            M-am incapatant absurd sa cred ca doar parcurgandu-le in genunchi le-as putea intelege rostul mai adanc. Dar pentru ca nu mi s-a potrivit m-am hotarat sa ma ridic, viata nu se traieste in genunchi, mi-am spus insa m-am indarjit amarnic sa le parcurg insingurata in nefericirea mea.
            Traiam cu sentimentul ca lucrul acesta este nobil si ca umerilor mei (mici) le este sortita toata greutatea lumii si toate tristetile ei...
Pentru ca apoi sa-mi dau seama de nefirescul intelesurilor pe care le-am dat vietii. Am, din nastere, in mine o fericire interioara pe care nu au reusit nici cele mai vitrege momente ale vietii, nici macar mintea mea, sa mi-o suprime de tot.
             Am, de la Dumnezeu, o Iubire nemarginita pentru Viata si pentru tot ce este viu incat nu s-ar fi putut ca omenescul din mine, ego-ul, sa o umbreasca. Iubirea aceasta m-a determinat sa ma predau Vietii si curgerii ei, Viului si imensului miracol de A FI!
           Pentru ca eu... nu sunt suma amintirilor mele, sunt creeatorul lor; nu sunt produsul esecurilor mele, sunt "piatra" slefuita de ele; nu sunt zidurile de care m-am izbit, sunt ochiii ce refuzau sa le vada dar pana l-a urma le-au vazut; nu sunt oamenii cu care m-am lovit, sunt omul care si-a ramas siesi loial; nu sunt situatiile impotriva carora m-am razvratit, sunt cea care le-a inteles; nu sunt victima nimanui, sunt propria mea victima la rigoare, nu sunt cuvintele mele, eu doar sunt!

             In clipa in care m-am reantalnit cu mine insami si m-am privit in ochi, cu adevarat, am dat cenusii din mine forma mea, iar dorului nestins i-am pus numele meu regasind deplin in mine atingerile Celui care m-a creeat.  In clipa aceea m-am cunoscut cu adevarat, m-am luat de brat si am pornit sincron la pas.
             De aceea spun, nu ramane doar creativ...fii creator!
             Mintea tese scenarii marete, este destul de creativa!
             Sufletul iese din tine, deasupra ta si te inalta si pe tine cu el, e creator!
             Urmeaza-ti sufletul, in armonie cu mintea ta.

4 comentarii:

  1. "Poate demult s-a stins in drum in departari albastre, lumina ei, abia acum luci vederii noastre..."
    acum Stii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu totii stim, :), doar ca unii dintre noi au uitat, isi reamintesc mai greu.
    Acum conteaza, doar atat.
    Sa FIM, suflet!

    RăspundețiȘtergere
  3. Stii ca de fapt creatiile noastre nu-s de fapt creatii la origine, ci simple revederi punitive.

    Totul e asa cum trebuie sa fie~
    Frumoasa-mi esti!

    RăspundețiȘtergere
  4. Fara indoiala, Celestine, totul este exact unde si cum trebuie sa fie...
    Imbratisez inimioara, :).

    RăspundețiȘtergere

Aripi, cuvintelor tale, aici..