miercuri, 23 noiembrie 2011

Spectacolul

       
          Cu mainile legate si cu ochii inchisi mergem prin Lume adeseori. Indiferenti si goi, singuri si tristi. Reducand totul la gri, reducand inima la a fi doar un organ care, in cel mai bun caz, are rolul de a avea 70 de batai pe minut.

           Maini ne-ai dat Doamne si Inima ne-ai dat ca prin truda ei, sa atingem si sa mangaiem.
  
          UITAM...uitam de noi si de ai nostri, uitam de unde am venit, uitam de ce. Uitam pentru ce avem mainile si inima. Ratacim Calea si mereu...strivim Lumina.
          In spectacolul lumii ne agatam de iluzorii si anemice raze, din setea si nevoile noastre nemasurate le transformam in false minuni, dulci amagiri.
          Cautam mereu si pretutindeni Lumini si gasim Umbre, ne izbim de ele si apoi fugim, iar Lumina raneste retina noastra omeneasca si-o sfasie, lasandu-ne asa cum ne vrem de fapt...orbi.
         
           Traiti in Reamintire si toate cate le veti voi le veti avea, Reaprindeti in voi Lumina Mea si timpul intrebarilor si incertitudinilor va lua sfarsit.

          Umblam haotic si investim in crezuri marete. In iubiri totale, unice, diferite, profunde, in cuvinte nespuse de nimeni altcineva vreodata care ne transforma in zane si feti frumosi...Iubiri care, in fapt, nu reusesc decat sa zgarie putin suprafata superficiala a inimii si sa aduca pulsul undeva catre 90 de batai pe minut. Cand iluzia se destrama ramanem lupi mai infometati, gata de o noua lupta, de un nou asediu, de alte sfasieri, pierderi, naruiri, ramanand mai imputinati si mai goliti.
          "Te iubesc"-ul seamana de cele mai multe ori cu mana intinsa in nevoie.
          
          Nu cauta departe ci cauta in tine, esti Iubire, devii ceea ce ai fost menit sa fii, nu prin altii, nici prin cuvinte, ci din tine.

          Vrem, vrem orice, vrem tot fara sa stim macar ce e acela TOT-ul. Vrem sa fim, vrem sa stim doar ca in mod paradoxal nu vrem sa fim ceea ce suntem, nu ne dorim Cunoasterea. Ne vrem ingeri, ne vrem zei, Dumnezei...De ce pui aripi, celui ce nu poate sa le duca? Inca o masca, cui ar folosi...Ochii tai nu vad, ne le este propriu a vedea insa ingeri sunt peste tot si nu poarta aripi pentru ca tu sa-i recunosti. Asa ca...

           Invata mersul si a fi Om, celui de langa tine priveste-i chipul, asculta-i fiinta, atinge-i inima cu inima ta...va fi inger pentru tine!

          Traieste vremea neinfricarii si nemaniei. Nu incerca sa fii  inger, zeu sau dumnezeu, lucrul acesta nu se poate si nici nu-i o joaca. Tu doar FII!

2 comentarii:

  1. :) zambesc...
    ai decalogul Lumii de jos, si gasesti fiece cuvant sxris de tine aici...acolo
    ptr ca una-i constiinta si iubirea!

    superba melodia!
    superba esti tu!
    superb ti-e albul!

    RăspundețiȘtergere
  2. "De n-ati iubit pana acum, aveti timp indelung si neprihanit sa o faceti.
    Nu va parasiti corabia si nici sufletul cand priviti mereu spre prapastie, caci unde e caderea e o noua inaltare!
    De va e frica de intuneric, amintiti-va ca intunericului ii e frica de lumina.
    De va e frica de aproapele vostru, intrebati-va cata frica are el de frica voastra.
    De va e rusine sa imbrtaisati strainul din afara voastra, imprieteniti-va intai cu strainul din voi.
    De fuga e cea mai buna aparare in iadul mintii, intrati in iad si fugiti de mintea voastra.
    De judecata va linisteste neintelesul altora, intelegeti linistea judecata de altii.
    De veti avea prunci, lasati-i liberi sa zburde si sa se joace intru voie, iar de vor creste mari pe voi va vor prunci.
    Invatati sa nu mai invatati nimic si simtiti ca invatarea nu e o nestiinta, ci un dat inaintea.
    Celor ce vor crede in mine, le voi lasa portile Itzamnei deschise.
    ...a trebuit sa ma nasc pentru voi!"
    Maya-Mihaela Moraru in decalog la Lumea de Jos, ed. Arania, Brasov, 2009
    ...zambeste si priveste spre Cer, adeseori aud de-acolo cor de ingeri. Sublim e Ceru-n ochii tai, cuprins.

    RăspundețiȘtergere

Aripi, cuvintelor tale, aici..