joi, 14 februarie 2013

Fara masca

       
            Fie ca recunosc mai greu sau mai usor, conotatia zilei de astazi este una de trandafiri, fluturi, inimi, roz sau rosu aprins. Chiar daca neg constient banuiesc ca admit inconstient, pentru ca simt vibratia ei si cred ca e firesc, sunt multe inimi care au ales sa acorde acestei zile o anume semnificatie iar acestea emana in eter pe o anume lungime de unda.

            Azi la Tulcea cerul este plumburi, ziua rece si taioasa. Conduceam usor detasata de mine cand am
zarit un cuplu de tineri care vizual mi s-a parut aproape dizarmonic, el foarte inalt si foarte slab, ea foarte scunda si plinuta, el purta niste haine largi iar ea unele foarte stramte...La o a doua privire am simtit vibratia lor si m-am trezit...suras. Se tineau de mana si-si balansau mainile impreunate jucaus, paseau in acelasi ritm saltaret, emanatia lor era una de fluturi in zbor...usoara zbatere ametita de iubirea in mugure.
           M-am indragostit pe loc, de starea de iubire...Deasupra cerul in continuare plumburiu, atmosfera in continuare rece si taioasa. In mine a rasarit deodata un soare orbitor!
          Am realizat ca din locul in care ma plasam, in interiorul masinii, ziua parea cetoasa si din ce in ce mai rece, din pozitia in care alesesem sa privesc totul parea...exterior.
          Mi s-a facut deodata dor de vremurile in care eram saraci si straini si voiam sa "cucerim lumea". N-aveam nimic, mergeam pe jos oriunde si pe orice vreme, dar ne tineam de mana strans si treaba asta ne mentinea intotdeauna palmele calde si inima sus. Ne simteam atat de puternici ca vibra aerul in jurul nostru si nu ne-ar fi putut opri nimic. Cum, de altfel, nici nu ne-a oprit...suras...Doar ca am luat noi, acum, o scurta pauza de contemplare.
          Cred ca sunt mai aproape de mine decat oricand si totusi mi-e dor de cutezanta EI zdrobitoare.
          Simt in mine clipa de clipa puterea Iubirii neconditionate, non-posesive si exuberante iar asta imi acorda o libertate de zbor imensa dar stiu ca e o Ea in interior meu care nu crede in nimic altceva mai mult decat in marea iubire, una...doar una si gata!
          Ma patrund de Tot ceea ce exista si traiesc interconectata cu acest tot constienta si fericita dar simt nostalgia unui Unu, matricea caruia o port in mine de la facerea lumii dar...care este format doar din doi, atat, noi doi!
           Simt profund magia fiecarei clipe, o creez si recreez perpetuu dar undeva in mine, intrun netimp simt vibratia ACELEI clipe....
            De la capat, ceva a ramas in urma, pe drum....

2 comentarii:

  1. "Umblarea pe calea de mijloc" propovaduita de Buddha intru atingerea Nirvanei: afrodisiac pentru frumusetea eterna a mintii neprihanite.

    Melodia este de un dramatism absolut coplesitor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru rezonanta, te imbratisez cu iubire, >:D<!

      Ștergere

Aripi, cuvintelor tale, aici..