Pentru ca asa dupa cum simt Totul este intro dinamica accentuata, aproape palpabila, insasi eu simt astfel, de fapt asta a fost primul semn care m-a ajutat sa inteleg ca...se intampla ceva. Procesul meu de constientizare imi pare ca e si el pe repede inainte, constientizez continuu tiparele dupa care creez, repet, rescriu, gresesc.
Cum, de altfel contientizez si lucruri noi, bunaoara intrun din discutiile interminabile cu vocea din interiorul mintii mele am sesizat cum intruna imi repetam "Ramona, tu esti...o seama de roluri sociale, Ramona tie nu-ti place astfel, tu asa nu faci, tu in asa ceva nu crezi. Ramona tu esti..." infinite notiuni despre Ramona cea care traieste in aceasta lume. Deodata am avut sentimentul de...Limita! Wow, m-am speriat putin intrucat e cert, daca eu sunt intr-un anume fel definit pai sigur-sigur e un alt fel in care nu sunt, si daca mie imi place un anume ceva intrun alt fel e limpede ca exista "un fel" pe care aprioric il resping, il refuz, il indepartez din experienta mea! Adica nu-mi dau dreptul ca macar sa aflu daca chiar nu-mi place, nu sunt, nu mi se potriveste...
Nici macar notional sau ideatic CONVINGERILE cu care doar mintea opereaza, nu permit de fapt INFORMATIE sa patrunda in universul meu, si astfel imi restrictionez singura si inconstienta procesul de cunoastere si implicit pe cel de A FI.
Nu stiu ce s-a intamplat cu mine in momentul in care mi-a devenit atat de clar ca o asez pe Ramona scut intre Ea-cea dobandita in aceasta viata si EA-infinita manifestare, lacrima de divin, fiindca atunci cand ceva vine inspre mine cu forta, scutul de protectie se opune cu o forta cel putin egala! Iar scutul este Ramona!
Stiu sigur ca prima reactie, dupa constientizarea acestui lucru a fost sa zambesc bland a intelegere insa stiu ca-n dosul acelui suras am ascuns maiastru durerea tuturor loviturilor pe care l-am primit in scut atata timp...forta cu care lovesti intrun perete rigid iti va raspunde cel putin egal cutremurandu-ti fiinta.
De ieri o asez pe (Ramona) intre paranteze, cu atentie si iubire profunda dandu-i astfel voie doar sa se exprime pe sine in fiecare Clipa, fara prejudecati, fara Limite. Atat cat imi permite Vederea sa trec de limta.
"Ce-ti lipseste sa fii inger? aripi lungi si constelate."
RăspundețiȘtergereFelicitari, (Ramona), scrii superb!
()
"Ce ne va tine totdeauna tineri ?
RăspundețiȘtergereAdu o jertfa zi cu zi
zeitei mari, pagînei Vineri !
Hraneste cald, oricare-ar fi,
un vis..." "VISEAZA, VISEAZA, VISEAZA, realitatea te va ajunge din urma.
Aseaza intre paranteze (a), stii ce iese...ingerasul acela.
Multumesc, cu recunostita.
"Si-n timp ce tu suradeai, ca-n rituri,
Ștergereti-am pus un sarut in mijlocul palmei".
Intr-o paranteza.
Senina sa fii!
Ai atentie la aceasta cocreatie, sau la puterea gandului creator al realitatii, :), pe mine m-a siderat. Fotografiile le-am facut astazi, aparent fara niciun motiv, intrun loc...comun. O pala de vant starnita dintrun profund senin, mi-a asezat in palma o frunza pe care am cuprins-o cu grija, de ca si cand as fi avut acolo...un suflet.
ȘtergereDoar Sunt (a).
Din părul tău
Ștergere(Lucian Blaga) *)
Înţelepciunea unui mag mi-a povestit odată
de-un val prin care nu putem străbate cu privirea,
păienjeniş ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Şi-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii
în părul tău,
eu, ameţit de valurile-i negre şi bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din părul tău -
şi strig,
şi strig,
şi-ntâia oară simt
întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui.
*) Paranteze implicite.
"Aş ciocăni cu unghia până când
Ștergeren-aş mai avea unghie,
şi cu degetul până când
mi s-ar toci.
Dar a venit la mine
orbul şi mi-a spus:
"Lasă-ţi, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi?"
Şi totuşi şi totuşi
poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva."
(Tu esti Magul, nu te confunda cu valul, privirea sau vraja doar pentru ca le poti trai aievea)