Sunt

                       

                       Stiusem, de dinainte de a incepe urcarea, si dinainte de a aparea pe cer ca va fi ceata. Altadata m-as fi bucurat de precizia intuitie mele, acum am strans un pic doar din dinti si am realizat inca o data creeatia mea semiconstienta. Astfel ca n-am avut cum sa ma bucur deplin pentru ca am pornit pe acel drum special ca sa admir de sus in jos, in interior profund, sa cercetez si sa ma afund in cele mai ascunse detalii, pentru ca odata ajunsa acolo sa n-am atata curaj si sa ma arunc...in ceata.

                        Pentru mine varfurile acelea invaluite de ceata  n-au fost nimic mai mult decat constientizarea profunda a faptului ca-mi ascund inca potentialurile, inculsiv de propria-mi privire si explorare, ca nu sunt inca gata sa fac pasul. Urmatorul pas...

Ea

       

Re-postare:

              O stiu pe femeia aceasta demult, uneori mi se pare ca o si cunosc.
             Mi-amintesc de ea de cand abia facea primii pasi, avea privirea rotunda si gura la fel, intr-o permanenta uimire fata de urma pasilor ei...pasea usor de ca si cand o sustineau niste aripi. Asa a ramas "mersul" ei si acum, nu stii cand a aparut langa tine, nici ea nu stie, de unde, dar mai ales de ce. Stii insa, ca atunci cand va pleca "locul" acela va ramane intr-un alt fel si mai gol.
             Oare ce crede ea ca ii da dreptul sa rasara din neant si sa sfasie bucati mici din realitatea altora!?  Pretinde un loc in interiorul umbrei tale omule, dar sa stii,

Sub acest cer orbitor

                     Asa mi se intampla de cand ma stiu, o pala ma ia pe nestiute si ma mana alaturi de Om, ma asez cuminte langa el si deodata mi se deschid ochiii pentru ca sa-l privesc. Pe o parte apoi pe alta si mereu mi se pare ca vad o minune dintre acele nevazute vreodata.

                    Cu incetul mi se deschide auzul si incep sa discern murmurul acela al Omului dinauntru,