Cu Inocenta continuand...

Numai tu...

                          Alina Ionescu

"incheietura mainii tale stangi
miroase a flori de tei
si a bunatate

m-as darui pana la
ultima suflare
incheieturilor tale calde
si visatoare

nu veni
nu pleca

lasa-ma sa te gasesc
mereu
si mereu
ca sa te pot gusta
cu dor si dorinta
ca prima oara

nu-ti fie teama:
n-am sa ma pierd
n-am sa te pierd
te voi gasi mereu

stii, numai tu mirosi
a flori de tei
si a bunatate"
sursa

               Ne-am intalnit intrun Vis pe Pamant, eu visam cu ochii deschisi iar tu-ti doreai sa vezi lumea prin ochii mei desi eu insami pe tine te-am contemplat dintru-inceput ca pe o minune a firii iar ochii tai mi s-au parut stralucitori, in nuante.

              Ma asezasem pe partea de unde rasare soarele, in Estul unei raze iar cand soarele meu era deja sus-sus pe cer ma luase bine moleseala si incepusem sa alunec usor spre rai cu ochii mijiti, mi-am dat seama ca pe tine te proiectasem in vest, drept in fata mea, tocmai pentru ca nu cumva sa-i scapi vederii mele tu si cel mai mic detaliu care te alcatuieste.

              Revelatia aceasta nu mi-a venit tocmai bine fiindca m-a trezit brusc si-un pic mirata, mi-am aruncat convingator genele peste pleoape ca sa te-asigur ca te vad, ca sa-mi ascund nedumerirea...

                Te-am scrutat pe sub genele lenese cateva secunde doar, dinauntru privirea-mi agera Vazuse deja in departele tau aproapele din mine insami. Am simtit acut strangerea aceea din piept si-apoi ploaia rece de intrebari, "de ce departe!? de ce desavarsit!? de ce clar!? de ce lumina!? de ce bland!? de unde atata armonie!? te-am aruncat tocmai acolo in creatia mea, te-am alcatuit desavarsit in detaliu, ti-am pus claritatea in priviri si lumina imprejur, cu atata blandete...unde ascund, maiastru, in mine atata armonie si de ce o picur doar uneori, atunci cand ma lasa sa curg?"

                In tine pun, din facere, iluzia din fiecare zi si adevarul din fiecare seara...

                N-am tanguit mult asa, soarele era la o palma de pamant in crepuscul, se insera cuminte iar eu inca nu-mi invelisem coapsele cu partea de pamanat din mine insami pentru inserare.

               Mi-am aruncat, dintro mirare dulce profund umana capul pe-un umar si-am zarit Luna, inalta si slaba, stralucitoare si rodnica precum o femeie plina de eros aflata intrun act de seductie.

             ....Tu erai in continuare acolo, inserarea nu facea nimic altceva decat sa-ti potenteze lumina parca anume ca sa-mi atraga atentia. Luminai cald si bland, ca un soare de octombrie...

                Ma fastacisem si nu mai stiam ce sa fac cu bucata aceea de pamant din jurul meu, am netezit-o usor peste mine si-abia atunci am simtit cum din ea rasar vii, firave si dese firele verzulii. Presupun ca aceea era intaia data cand atingeam, n-am stiut ce inseamna emotia aceea de umed, viu si fraged si-atunci i-am spus iarba, stiam ca trebuie sa i se spuna cumva...

               Lumina de zi se transformase deja in lumina cruda de noapte, tainica, profunda iar deasupra inalt se constelase deja, fascinant, licarind milioane de luminite diverse m-au tinut cu capul rastignit in sus ceva timp, stiam ca trebuie sa i se spuna cumva si aceluia i-am zis Cer.

              Ma ratacisem cu totul calatorind printre stele cand am simtit adierea aceea atat de cunoscuta si te-am zarit asezat alaturi de mine, zambind linistit. Fal, fal ceva in pieptul meu ca o zbatere si-am inchis ochii poate dispari, poate imi pare, poate nu sunt.

          ...Si asa a inceput intaia noapte pe Pamant...Cand oamenii nu stiau ca sunt Barbati si Femei si nu stiau ce e acela trup, nu stiau nici ce e aceea atingere, nici senzatie, nici placere. Si-au inchis ochiii in rugaciune, de spaima emotiei si s-au atins insa pentru ca n-au stiut ca aceea e pielea i-au spus cald si moale, iar smereniei primare i-au spus bland si tandru. Nici gura n-au aflat decat atunci ce e, in prima lor imbratisare si-abia cand le-au atins au simtit cum este respir si  expri in strigatul traiesc!

            In stransa lor imbratisare de atunci si-au dat seama ca intre ei doi, din ei, patrunsese ceva, ceva care nu depindea de niciunul si nu le apartinea pe deantregul, si-au inteles ce e acea repetare armonioasa fara oprire, abia atunci au aflat ce e aceea Inima, cand si-au auzit-o cum bate unul pe a celuilalt, in acelasi ritm simetric.

           Ei nu stiusera nici ce e acela Cer sau Pamant, pana cand nu s-au impreunat pe pamant si au ajuns in Cerul din ei insisi. Si de atunci se intreaba mereu ce e dincolo de Cer!? ...cred ca e un alt cer, mai inalt, mai senin...

           Sa facem dragoste ca-n prima noapte de pe Pamant! Vom face dragoste pentru totdeauna. SUNTEM in Acum primul  Barbat de pe Pamant. Si prima Femei...