IA

"am cunoscut ieie în pieptul cărora băteau inimi
furate din fotografii îngălbenite de timp,
și-am cunoscut umbre al căror cuvânt devenise și el, o umbră,
neauzit... de nimeni.
am cercetat cu mintea, adâncul munților, știind că undeva
se ascunsese de lumină,
lumina ,
și-am renunțat să mă mai detașez de durerea nopților
cand ele doreau sa-și împărtășească durerea,
cu lacrima mea.

mi-am spus că fiecare fir de iarbă are dreptul
sa fie și verde și galben, și trist ,
ținând la umbra sa, sămânța altui fir de iarbă,
mai verde
până când timpul său de a îmbătrâni i-ar fi dat binețe ,
și l-ar transforma într-un fir oarecare
în capița de fân, lânga celelalte fire de iarbă
îmbătrânite de propriul lor timp.

mi-am spus că fiecare masă are mesenii săi
și un număr de scaune așezate la distanțe egale, și fiecare om
are nevoie de acel spațiu dintre scaune,
pentru a se simți liber ,
alături de oameni .

mi-am spus că eu am dreptul să îmi aleg și masa,
și scaunul,
și firul de iarbă,
și umbra care va iubi
după ce eu voi fi prea plină de pământ ca să mai iubesc,
și am dreptul să îmi aleg
fotografia în care
îmi voi așeza cu dragoste, inima,
pentru a fi privită în pragul serii,
de fiecare om care va invața
dupa mine,
sa iubească
așa ,ca ielele , alergând alături de caii sălbatici din gândurile mele,
amintind fiecăruia că iubirea
are chipul său
pentru fiecare ,
dincolo de o ramă colorată
a unui tablou nemuritor .

mi-am spus că am dreptul sa imi construiesc constelația
din fragmentele stelelor
care mi-au scrijelit trupul
si sufletul,
lasând in mine acele răni care au decis să se transforme
în amintiri .

mi-am spus ca sunt atât de bogată , încât
îmi pot permite să iubesc
chiar si atunci cand iubirea pare prea puțină pentru a fi împarțită ,
pentru că ea e ca pâinea Domnului,
niciodată nu se sfarșește, niciodată
nu vor rămâne doar firimituri
la masa prea bogaților,
pentru săraci ..."HElena

                      N-am fost niciodata prea-fericita de Sarbatorile Pascale, nu stiu de ce si nici nu m-am intrebat...E adevarat ca azi ele vine cu un anume firesc adanc si tacut...nici mie azi nu mi se mai pare musai sa zambesc oricum mi-ar fi sub ie.

                      Si azi simt tot asa sfasietoare vibratia aceea a clopotelor de la miezul noptii si la fel imi canta sufletul a jale si smerenie odata cu intreg corul "Hrisots a inviat...din morti, cu moartea pre moarte calcand...", dar parca nu mai e atat de ascutita sfartecarea in fiinta, nici eu azi nu ma mai inspaimant din orice dar de moarte mai ales nici atat....

                     Este lumina pe pamant si-am inverzi....

...ADEVARAT A INVIAT!

(Nu-)mi doresc o lume mai blanda

      "- Dar o piatra mai inalta nu stii!?
        - Piatra de pe sufletul omului...mai inalta nu exista."

       Asa vorbeam cu ceva timp in urma cu un Om ce-mi seamana intocmai in simtiri. Cautam o piatra cat mai inalta ca sa ma arunc de-acolo, asa-mi inchipuiam ca as putea face un alt salt in...constiinta. Naiv mod, realizez acum surazand, de-a incerca sa fug de "greu" neincercand macar sa vad cam unde este acel "greu" ca altfel nu-mi imaginez cum de n-am reusit atunci sa vad ca-l port in mine, drept pe inima si ca oriunde as fi plecat atunci sau oricand l-as fi dus cu mine, oricum.

Fara masca

       
            Fie ca recunosc mai greu sau mai usor, conotatia zilei de astazi este una de trandafiri, fluturi, inimi, roz sau rosu aprins. Chiar daca neg constient banuiesc ca admit inconstient, pentru ca simt vibratia ei si cred ca e firesc, sunt multe inimi care au ales sa acorde acestei zile o anume semnificatie iar acestea emana in eter pe o anume lungime de unda.

            Azi la Tulcea cerul este plumburi, ziua rece si taioasa. Conduceam usor detasata de mine cand am

Timpul potrivit

               N-am mai scris demult, poate ca am asteptat timpul potrivit...suras, poate pentru ca in mine insami sa fac limpede tocmai acest concept si sa-l cuprind.
               M-am eschivat si m-am scuzat uneori cu justificarea ca nu este inca timpul potrivit pentru anume ceva sau altceva. M-am impiedicat alteori de acelasi concept, autosabotandu-ma pana la enervare. Mi-am pierdut de foarte multe ori rabdarea asteptand timpul potrivit...De ca si cand dintr-un undeva exterior ar fi trebuit sa aud un gong care sa bata fara echivoc si pentru mine...
              In cele mai fericite dintre experientele mele de viata n-am mai tinut cont de niciun gong,

Curgere

             Mi se intampla, ca fiecaruia dintre noi, sa simt cu inima un loc pe acest pamant pe care sa-l asociez cu starea de Acasa. In care eu ma intregesc deplin, ma port rotund, tac mult, umblu cu pas usor, respir adanc, surad senin, curg...

Se-ntampla sa simt asa in casa de Acasa, casa care ma asteapta pe o strada plina de nuci in fiecare zi din an cu rabdare, blandete si fara zgomot. Casa e calda, cuminte si induratoare.

Iarna, casa pare mai inalta si mai demna, iar strada in panta se transforma imediat in partie de sanius pentru toti copii din jur.

             ...sunt acasa si am trairea ca-s doar o holograma care adeseori se inntegreaza in acest "decor", devin deodata partia, sania si copiii zgomotosi, privind atenta casa ma pierd in peretii si ferestrele ei, aud grinzile cum scrasnesc zganadrite de vreo carie...

             

             Acasa e pace de Craciun, colindele povestesc legende stravechi simbolice si se canta barbateste, ferm, leganat, demn si se asculta cu lacrimi pe obraz de smerenie si bucurie...

                Ma gandesc in fiecare clipa la toti cei care ma alcatuiesc, la Oamenii care m-au atins si la cei despre care inca nu stiu ca ma contin. Ma preling in ei toti pentru a ma regasi apoi picatura intreaga intr-un infinit fuiorand...Atat cat pot sunt acum ei toti, le simt inimile cum bat armonizate cu a mea, inima mea care acum este ACASA si care, cu fiecare bataie a sa vibreaza ACASA dorind ficaruia dintre voi, care eu sunt, Sarbatori depline acasa, in casa sufletelor noatre care Casa adevarata ne este!

Craciun de vis, dorinte implinite, imbratisarile cele mai calde si mangaietoare,  cu inima curata.

Romania mea

         
            Iubesc Romania!
            Iubesc cum imi pulseaza, cu pasiune, in vene sangele acestui neam si ma tine Vie, iubesc cum freama-ta-n mine Pamantul acesta reavan si bland. Iubesc Romania fara "pentru ca" asa cum ma iubesc pe mine insami.


"Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”

Regina Maria a RomanieiSursa: http://www.balcic.net/regina%20maria.html

Angel

Uneori femeile surad

                                  Georgeta Tudor   

Uneori femeile surad,

Asa, fara motivatie…

Nu le-ntrebati de ce

Poate nici nu stiu

Poate nu vor sa spuna

Ce-si povestesc singure-n gand

In scurta zilei recreatie

Cand cu descantec fortele si-aduna

In trupul plapand.

Nu intrebati de ce

Surade senin straina trecatoare

Ignorand a strazii tentatie

Ca poate i-ati tulbura clipa

Cand aude cum in pantecul ei

O floare isi palpaie aripa

In infinita stare de gratie

Surad cald, purtand topit sub arcada

Din frumusetea iernii trecute

Ultimul fulg de zapada.

Surad cu blandete de floare

Diminetilor voastre pierdute

Purtand siguranta zilei de maine

Pe umerii firavi ca valuri de racoare

Uneori femeile surad

Purtand in pantec o floare

Ascunzand la tample dogoare

Mangaind pe umeri ninsoare

Copile sau mame

Sau duioase bunici cu naframe

Surad fara motivatie

Nu le tulburati

Cand le vedeti chemate de gand

Nu le tulburati starea de gratie

Uneori femeile surad.

               S-a intamplat asa cum zilele din urma memoram, din senin si la momentul atat de potrivit, cand eram un ghem de indoieli ascuns sub o autocontrolata si calma interfata, sa apari Tu in viata mea. N-am opus niciun fel de rezistenta, n-as fi putut...cu imensa ta caldura ai topit instantaneu piatra in care usor-usor ma transformam.

               S-au scurs anii ca-ntr-o singura clipa, parca si acum am fi in banca aceea una in fata celeilalte privindu-ne adanc in ochi iar tot ce am trait impreuna parca s-ar desfasura intre noi ca un sir lung de diapozitive. Mie-mi ramane doar Starea cunoscuta de acum, pe care o asociez doar cu tine, de Pacea si expandarea inimii nanosecunda cu nanosecunda.

               Sunt un om fericit, stiu, mi-am REintalnit si REcunoscut deja o parte din Sufletele flacari gemene, TU esti unul dintre acestea, imi insotesti pasii pe Cale asigurandu-ma prin doar existenta ta aici si acum ca SUNTEM...

               Stiu ca ne-am ales si ne-am unit de dinainte prin Iubire, acesta este legamantul nostru, matricea comuna, semnul de recunoastere.

               TU esti lectia mea de rabdare, perseverenta, daruire, discretie si hotarare, insa in mod absolut egotic recunosc acum, ca n-as invata pe deplin lectiile acestea inca daca asta ar insemna sa-ti dau drumul iar tu sa pleci din viata mea.

               Iti admir profund rabdarea cu care observi si astepti clipa oportuna, perseverenta de a-ti aduce in fiecare clipa mesajul in lume, daruirea cu care o faci, discretia cu care asculti si hotararea in...orice!

               Multumesc cu inexprimabila recunostinta acestui Univers minunat, ca a ingaduit aici si acum sa ne regasim. Iti multumesc tie ca m-ai ales!

              Pentru ca tot ceea ce ESTE poarta un nume ne-am numit Prietene, astazi de ziua ta Omului AngelA ii urez "La multi ani in Iubire si Pace!", Constiintei care ESTI ii doresc extindere infinita iar  Spiritului care te contine...ii sunt pentru totdeauna recunoscatoare!

               Prietenei mele Angela, cu iubire si pretuire.

             

Cu Inocenta continuand...

Numai tu...

                          Alina Ionescu

"incheietura mainii tale stangi
miroase a flori de tei
si a bunatate

m-as darui pana la
ultima suflare
incheieturilor tale calde
si visatoare

nu veni
nu pleca

lasa-ma sa te gasesc
mereu
si mereu
ca sa te pot gusta
cu dor si dorinta
ca prima oara

nu-ti fie teama:
n-am sa ma pierd
n-am sa te pierd
te voi gasi mereu

stii, numai tu mirosi
a flori de tei
si a bunatate"
sursa

               Ne-am intalnit intrun Vis pe Pamant, eu visam cu ochii deschisi iar tu-ti doreai sa vezi lumea prin ochii mei desi eu insami pe tine te-am contemplat dintru-inceput ca pe o minune a firii iar ochii tai mi s-au parut stralucitori, in nuante.

              Ma asezasem pe partea de unde rasare soarele, in Estul unei raze iar cand soarele meu era deja sus-sus pe cer ma luase bine moleseala si incepusem sa alunec usor spre rai cu ochii mijiti, mi-am dat seama ca pe tine te proiectasem in vest, drept in fata mea, tocmai pentru ca nu cumva sa-i scapi vederii mele tu si cel mai mic detaliu care te alcatuieste.

Cu Inocenta incepand...

sursa foto

 

          INFLUENTEAZA MEDIUL DOAR PRIN SIMPLA TA PREZENTA!....fara nicio anume intentie definita!

         Influenteaza masa, masa tine vibratia jos, oricat de zmeu te-ai inalta, sforile se trag de jos, de Masa! Masa are nevoie de tine pentru ca la rigoare, si din perspectiva lui Unu TU esti MASA!

     Am avut si dilema mentala ca adica cum poti influenta ceva....constient....dar totusi...fara intentie?  

     Si m-am observat, m-am introspectat pana in cele mai adanci abisuri ale psihicului meu si dincolo de el, temandu-ma cumva de umanul din mine si de perfidele uneori, dorinte ale sale egotice si manipulatoare

     Insa nu, am inteles ca o poti face fara intentionalitate, tu doar observi acel mediu, Om ca sa avem un exemplu clar, si-l VEZI nu cu vederea, adica il simti sa zicem, intri in polaritatea lui sau...Empatizezi, spus asa e mai simplu. Empatizeaza, omul "vorbeste" fara vorbe mai mult decat o face cu vorbe!

      Si m-am observat in mod implicit pe mine insami, iar pe mine nu ma intereseaza ceva anume la un om, pe mine ma bucura ca Omul acela sa-si gaseasca Libertatea proprie de a se manifesta in orice fel si directie isi doreste el. Iar eu aceea ii dau, acea energie fara nicio intentie, intru in acea energie si-l potentez, il imputernicesc acolo unde are nevoie, eu EMIT si atat, de regula emit Iubirea de om, iar Omul acela ia exact ce are el nevoie si cat are! Energia Masa e esentiala, fii masa si ridic-o!

Crescandu-i Libertatea lui mi-o cresc mie, inaltand zborul lui mi-l inalt pe al meu! 

"Mie" si "lui" sunt simple concepte opreationale, "mine" - le care sunt se continua si se completeaza cu "tu"-ul care esti!

Framantare

Axioma: Intentia precede gandul precum Gandul precede cuvantul iar Cuvantul este deja fapta, Actiune asadar.

De vreme ce ai ajuns aici inseamna ca iti doresti sa-mi citesti gandurile, te rog doar tine cont de faptul ca desi Gandul meu e de undeva de mai sus decat mine eu fiinta il mijlocesc, deci gandul meu va fi asemeni mie. Fii ingaduitor, citeste totul cu ochiii inimii tale de cautator al luminii din el insusi si intrebator, asemeni mie. Nu exista adevaruri absolute, exista insa adevarul ultim al fiecaruia dintre noi. Dupa acela bajbai inca, pe acela imi doresc sa-l aflu.

Multumesc!

13.10.2012: Am banuiala ca intrezaresc acest Adevar insa pentru ca nu stiu sa-i dau un nume am sa-i spun Infinit, iar revelatiei traite de mine in legatura cu acesta am sa-i conturez o definiri in cuvinte (fara a avea pretentia ca e macar justa ori clara) astfel: sunt fiinta Infinita manifestandu-se Acum intr-o conditie (aparent) finita.

Dar SUNT infinita, am experimentat crampee din fiecare stare care-mi marturiseste infinitatea, omnipotenta, omniscienta, omniprezenta, stiu, simt! Si-mi mai trebuie doar un pas, pasul acela pe care nu reusesc inca sa-l fac, caruia-i pun frana cu necredinta "cum pot fi infinita!?"

Desi stiu atat de bine ca sunt...

Creatie de Octombrie

"În ceasul acela pe-a muntelui coama -
unde-adastaram sub brazi,
nimiciti de arzândul albastru
din clara preziua de toamna -
Tu adormisesi patrunsa de soare
mie alaturi, în sura de cetini.
În suier venind din adâncuri
arar ca un val de racoare.

Eu sunt...

              Pentru ca asa dupa cum simt Totul este intro dinamica accentuata, aproape palpabila, insasi eu simt astfel, de fapt asta a fost primul semn care m-a ajutat sa inteleg ca...se intampla ceva. Procesul meu de constientizare imi pare ca e si el pe repede inainte, constientizez continuu tiparele dupa care creez, repet, rescriu, gresesc.