Timpul potrivit

               N-am mai scris demult, poate ca am asteptat timpul potrivit...suras, poate pentru ca in mine insami sa fac limpede tocmai acest concept si sa-l cuprind.
               M-am eschivat si m-am scuzat uneori cu justificarea ca nu este inca timpul potrivit pentru anume ceva sau altceva. M-am impiedicat alteori de acelasi concept, autosabotandu-ma pana la enervare. Mi-am pierdut de foarte multe ori rabdarea asteptand timpul potrivit...De ca si cand dintr-un undeva exterior ar fi trebuit sa aud un gong care sa bata fara echivoc si pentru mine...
              In cele mai fericite dintre experientele mele de viata n-am mai tinut cont de niciun gong,
de niciun semnal exterior, n-am mai asteptat nimic si pe nimeni si-am ales! 
             Mi-e usor astazi sa concluzionez ca orice "decizie" am luat de ficare data cu bataile inimii la maxim s-a descris apoi ca fiind exact  "Calea Inimii", care de unde initial se infatisa ca un drum necunoscut  si misterios, sa fie defapt cea mai frumoasa "aventura" existentiala.
              Acum, gandind profund la timpul potrivit in orice si in tot, cred cu inima si inteleg cu mintea ca nu are nicio legatura cu notiunile temporale asociate, cu varsta, starea civila ori socialul, simt cu inima ca ceasul timpului potrivit ticaie in interiorul fiecaruia dintre noi.
              In unii oameni, aceia care asteapta, ticaitul e pe loc asemenea unui ceas caruia i se epuizeaza bateria, in altii cei pentru care timpul potrivit este orice Acum, ceasul sta in inima si este armonizat cu bataile ei, si mai sunt unii oameni in care ceasul a adormit, aceia care au ales sa amane "a trai" pentru o alta viata...
              Am fost, pe rand, fiecare dintre ei. Am asteptat pana cand mi-am dat seama ca nu-mi pot duce existenta perpetuu intr-o aniticamera, asteptarea aproape ca m-a epuizat si-am facut "saltul in gol" pentru ca abia dupa ce l-am facut sa realizez ca dedesubtul meu nu se casca, in adevar, nici-un gol si ca doar am trecut ca printr-un perete invizibil intr-o lume magica, in care totul este Viu. Asa mi-am coborat ceasul timpului potrivit in inima si acum ticaie in armonie cu ea....pentru ca am ales sa traiesc Acum.
             Nu am timp sa mai aman pentru ca, asa cum spunea inconfundabilul si pradoxalul obtimist in pesimismul lui  Octavia Paler "Ceea ce nu am trait la timp, nu mai traim niciodata".