Scrisoare Lui, ...

...Sufletului!

"Tu sa nu te tragi cu mine de sireturi, intrucat eu ma port descult."

                                                                                                             Nichita Stanescu

          In dimineata zilei de astazi mi s-a facut dor. De orice, de tot. Si fiindca n-am nicio cauza si niciun amoc anume am banuit ca e strigarea inimii inspre mintea mea zicandu-i "Hai zi-mi, mai zi-mi ceva, spune-mi de tine si de lumea ta, mai spune-mi cate ceva ca pe vremea cand eram aproape separate si ne targuiam fara oprire."

In zilele cand simt asa imi scriu...Lui, Sufletului! ...

         Fiecare zi are cate-o dimineata iar pentru mine asta o face irezistibila! Totdeauna am iubit diminetile, am iubit zilele, am iubit noile inceputuri. Totdeauna am iubit.

         Imi amintesc o dimineata imaginara in care m-am trezit alaturi de tine, privindu-te dormind. Genele tale mici si intoare iti adaposteau irisii lenesi, parul cazut pe frunte luase forme uluitor de dezordonate, fiindca  sa stii, totdeauna noaptea cand dormi parul tau porneste revolta impotriva-ti! Nu-i place deloc cum il silesti peste zi, sa se aseze drept, ordonat, fara niciun cusur.

Si pentru ca veni vorba sa stii ca eu nu-mi mai port parul drept, mi-a crescut si se intoarce la varfuri iar eu nu-l mai chinui, il rasucesc pe degete si-i dau drumul liber. Tot dintr-o revolta impotriva-ti!

        Mi-amintesc de dimineata aceea imaginara pentru ca nu era una comuna, ma trezisem cu tine alaturi lucru deloc obisnuit si odata cu prima deschidere a pleoapelor tale am cunoscut intreaga istorie a omenirii, a mea, a ta. N-am mai avut niciun dubiu ca undeva, in trecut, din intregul acela cand ne-am desprins tu m-ai nascut pe mine sau invers, cine stie...Simt si acum cum un piept, al tau sau al meu e totuna, se sfasie si formeaza o aripa, apoi o alta care se transforma in brate. Din maruntaie se despinde un picior si se sprijina de pamant, apoi altul se scurge lin peste al tau, ramanand pentru un timp cu pulpele lipite. 

Incerc sa respir prima data fara plamanii tai, aerul acela era sufocant imi amintesc, si avea o mireasma pe care si acum trupul meu o mai poarta, de mirt si de lacrimile Iubirii in separate.
          Ca facerea fiecaruia dintre noi, despre care nu uiti nimic dar parca nici nu-ti amintesti  chiar tot.
          De atunci asa te port, ca pe partea mea sfanta careia ii duc dorul fiindca nu o pot vedea decat in Oglinda si n-o pot atinge decat mangaindu-te, si n-o pot cunoaste decat iubindu-te!
La astfel de zile, imi dau seama, oamenii spun "La multi ani!" dar eu am o banuiala asupra-ti, atunci cand te-am privit drept in ochi am vazut jarul acela palpaind...in tine se ascunde mocnind nemuririrea! Nu "la-multi-ani" iti doresc eu asadar, ci doar intoarcerea...la Nemurire!

          De atunci, ce sa-ti spun, am cunoscut oameni cu care atunci cand vorbesc imi cresc frunze pe ramuri, mi se lumineaza cerul dupa ce impreuna am hotarat sa plouam. Pentru ca risipirea norilor fara ploaie tu stii, doar uneori aduce seninul, alteori prilejuieste inca o si mai mare acumulare de plumb... in priviri.
Iar de o vreme mi se pare ca daca ma uit mai cu atentie vad cum umbla oamenii...fara Umbre.
         Nu mai au oamenii umbre, pasesc acum printre ei fara frica aceea teribila ca sa nu le-o calc in picioare. Unii dintre ei, inca, si-au tras de chip si s-au despins de masca. Acestia au ramas cu surasul acela etern invingator nascut dintre lacrimi de om! Altii au ochiii mereu deschisi, rar mi-a fost dat sa vad atat de multi ochi frumosi deodata! Iar eu ma scurg lin printre ei, adeseori aleg tacerea fiindac mi se pare ca fiecare moment se scurge urmand un curs al lui, asezandu-se undeva intr-un urias puzzle!
          Exact asta simt sa-ti mai spun, curgerea asta e in directia Iubirii. Nimic nu este pe langa, nimic nepotrivit.
           Inchei acum marturisindu-ti iubirea aceasta infinita de ca si cand tu n-ai sti ca acela care doar te-a zarit n-a mai avut incotro si te-ai iubit. Mie mi-ar fi mai pe potriva sa-ti spun in loc de "te iubesc" te soare, te roua dimineata, te infrunzire, te gust, te respir, te genele zbatandu-se pe obraji, te parul lunecand intre degetele tale...Tu doar sa nu uiti. Atat.