marți, 3 aprilie 2012

De ce iubesc tiganii?




Pentru ca ii admir!

Ma intreb cum ar fi ca intr-o zi sa ma trezesc ca nu mai am nimic, educatie, casa, masina, prieteni de o anumita calitate si rang social, de o anumita sensibilitate, respectand un cod moral si etic invatat. Sa nu mai fiu, neaparat, admirata si incurajata constant, validata asadar in orice as face.
Ma intreb cum ar fi sa nu am asternuturi curate si calde in care sa ma odihnesc sau apa curenta in locuinta, bineinteles apa calda la orice ora.
Sa nu am in ce sa-mi incalt picioarele sa-mi fie cat mai comod si cat mai cochet, sau haine in care sa ma
 invesmantez cat mai reprezentativ pentru ceea ce eu insami am impresia despre mine ca sunt.
Sau sa ma trezesc intr-o lume care se uita foarte atent la culoarea pielii tale, sa te rejecteze din prima, inainte chiar de a exprima ceea ce ai de spus, orice, nu conteaza.
Sa nu ai nici macar teoretic posibilitatea de a alege, nici macar aceea de a-ti alege barbatul langa care consimti sa traiesti. Cred ca aspectul acesta ar fi dintre cele mai de nesuportat pentru mine, suras...
In toate conditiile de mai sus traiesc, totusi, pretutindeni pe lume tiganii! LIBERI!
Si nu doar atat, ba chiar mai mult. Ei au curajul sa mearga desculti impotriva oricaror reguli si oriunde-si doresc.
Locuiesc improvizat fara sa se simta in nesiguranta. Nu au notiune de confort si comoditate atat de inradacinata educational ca noi, astfel incat ei chiar se simt bine oriunde sunt!
Sfideaza orice regula a bunul simt si a bunei cresteri, sfideaza in general orice regula! Sunt nesupusi si uneori perdanti din cauza aceasta, dar ei doar SUNT! Noi trebuie sa facem deja cursuri de "regasire interioara".
Femeile lor nu umbla cu smacuri si nici nu se spala pana la albire ca noi, dar ele sunt femei pentru barbatii lor! Nu si-au imaginat, nici vorba de dorit macar, sa poarte pantalon, ele isi ascund feminitatea sub fuste ample dar si-o ofera cu daruirea fireasca barbatului lor!
Noi suntem egale in drepturi cu barbatii, ne-am pierdut feminitatea in triunghiul pantalonilor mulati, ii dam jos greu, facem sex cu programare, in mod special cand ginecologul recomanda. Am delcansat un razboi al sexelor pe viata si pe moarte. Pe viata noastra pe care ne-o irosim, pe moartea vesnica!
Tiganii nu au viitor si nu invata din trecut. Traiesc in ACUM! Nu-si pun intrebari existentiale si nu cauta cu infrigurare un scop pentru existenta lor, ei doar TRAIESC!
Au curajul nebunesc de a-si apara etnia, credintele si valorile particulare cu orice pret. Ei nu raspund la nici-o comnada, nu au niciun astfel de buton.
Sunt SIMPLI! Noi ii facem complicati, suras...
Noi prioectam asupra lor supozitia de vinovati, ei doar simt si se comporta in consecinta, instinctual aproape animalic se plaseaza in aparare si gasesc de cuviinta sa atace!

Am crescut la casa si curte, iar gard-in-gard cu noi locuieste si acum o familie de tigani. Pe vremea cand m-am nascut eu era deja implementat un program statal, asa cum am aflat de la parinti, de romanizare a tiganilor. Asta presupunea amplasarea strategica a familiilor de tigani in cartiere de romani, printre romani, in casele romanilor chiar. Tiganii din vecinatatea noastra locuiau intr-o casa al carei proprietar era Domnul Nicu - intelectual rasat, fara copii si familie, cu spatiu locativ excedentar nevoilor sale.
De la mama stiu ca Domnul Nicu avea, imensa avere, o biblioteca plina de carti, din care parintii mei au imprumutat multe pe care le-au citit si le-au innapoiat cu mare grija. Din acea biblioteca nu a mai ramas, in foarte putini ani, absolut nimic.
Familia de tigani de langa casa noastra a avut patru copiii impreuna cu care eu am crescut. Asadar, din educatia primita in anii copilariei nu am avut nici cea mai vaga idee de separare, de repulsie ori negare a lor.
Ba dimpotriva, abia la maturitate am realizat pozitia societatii si a multor indivizi in parte fata de tigani, si din acel moment am constientizat exact sentimentul pe care eu il nutresc fata de acestia. Ii iubesc!
Am dezvoltat relatii armonioase cu toti cei patru copii ai familiei vecine de tigani, ne-am iubit ca fratii, nu ne-am certat niciodata.
In intreaga mea viata de pana acum am dezvoltat cu fiecare tigan in parte pe care l-am cunoscut aceeasi relationare naturala, fireasca, amicala! Si nu doar o data am lucrat cu ei, m-am intersectat, am comunicat si am reusit!
Nu stiu de ce am scris astazi despre tigani, sau rromi oricum am vrea sa le spunem ei tot ACEIASI raman!
Vreau doar sa se inteleaga ca nimic nu face diferenta dintre noi, nimic in afara de orianduirea sociala separatista si discriminatorie in care suntem inca obligati sa traim.

13 comentarii:

  1. Cer senin, frumoasa pledoaria ta :)
    Eu, in general, iubesc oamenii. Indiferent de culoarea pielii, de orientarea sexuala, de apartenenta religioasa, de gustuile muzicale ori culinare, etc :):)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lotusull drag,
      acolo e originea simtirilor mele, in iubirea de oameni. Doar ca pledoaria mea s-a facut astazi pentru cei mai "greu" de iubit dintre oameni, :). Asa dupa cum, desigur, am fost educati sa credem.
      Cred ca am de aiurea, ori de prin alte vieti, :), in sangele meu o picatura de sange tiganesc ca prea nu-mi plac regulile.
      Si prea iubesc cand iubesc, :).
      Multumesc, cu drag.

      Ștergere
  2. He, he, ma gandeam eu ca e ceva " salbatic " acolo :)
    Am o slabiciune pentru latura aceea salbatica a oamenilor si fac ce fac si ii tot adun in jurul meu.
    " Cel mai greu de iubit dintre pamanteni" . Tocmai mi-ai dat o idee. O sa lansez provocarea asta pe F.B. Asa de curiozitate, sa vad ce iese. Daca o sa iasa, ca nu multi sunt cei ce au curaj sa recunoasca asa ceva :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos demersul tau, itmi doresc sa iasa si fructuos, :).
      Daca n-am cont pe F.B., c-as mai fi zis eu cateva "catgeorii" de oameni din fata carora ne dam inganand un "Doamne Fereste" usor ipocrit uneori.
      Nu s-ar fi putut sa fiu altfel decat putin salbatica si in acelasi timp europeana moderna, n-am fi rezonat sunt sigura, draga mea.
      Succes pe F.B. :)

      Ștergere
    2. Cer Senin am renuntat la ideea cu FB. Adica am scris si apoi am renuntat :)
      Din motive intemeiate, iti dai seama :)
      Like, like e si asta o chestie dar nu si conditie a interiorizarii unei idei, a consntientizarii ei.
      :)
      Clar ca am rezonat pe niste dimensiuni :)

      Ștergere
    3. Lotus bun, exact dar EXACT asta este una dintre laturile in care am rezonat perfect!
      Inraurirea pe care TU O AI, prin ceea ce TU ESTI si DARUIESTI de a contribui la ridicarea nivelului de CONSTIENTA!
      Deci tu stii, :).
      Lotusull cu iubire iti spun, continua sa faci asta, face parte cred, din menirea ta!
      Te imbratisez, suflet!

      Ștergere
  3. He he ...zic si eu! De cand m-am mutat la tara si eu am garg in gard vecini tigani.In timp ce construiam casa il rugam pe Nicu, tiganul senior sa aibe grija de santier. Eu ii vorbeam cu dumneavoastra el imi spunea: Marianooo, nu esti tu sora mea?
    Ma bufnea rasul. Copil fiind la bunici erau mereu pe islaz carute cu nomazi si ii priveam fascinata la apusul soarelui cum faceau foc si fierbeau la ceaun mancarea.
    Da, nu s-au aliniat structurilor noastre rigide si traiesc in "radacina", nu in inima, nu in cap (mental). Si "radacina" reprezinta printre altele si "focul" interior.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dialara, sa stii ca in timp am remarcat la tigani o autentica loialitate fata de cei pe care i-au acceptat ca "fiind de-ai lor". Eu, cel putin astfel de experienta am avut cu ei.
      Nu stiu daca ceea ce ei au ales este "bine" sau este "rau", dar gasesc multe de admirat la ei. Firescul in care traiesc, felul direct de a se exprima, sexualitatea sanatoasa, simplitatea gandirii si trairilor si multe altele.
      Multumesc, te imbratisez!

      Ștergere
  4. Da, ai dreptate din nou. Si exemplific cu tiganul "meu". Niste vecini se plangeau ca au fost furati si el mi-a spus atunci: cum sa fure sora mea de aici unde pazesc eu, pai mor cu ei de gat, la altii pot sa fure dar unde sunt eu nu au voie.
    Pentru el locul casei mele era ca si al lui, tot o manifestare a loialitatii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dia, oare sa fie asta dovada aducerii in manifestare a credintelor noastre!? Adica, tu ca si mine am pornit de la premise curate precum incredere si deschidere in relationarea cu tiganii si astfel "i-am imputernicit" sa actioneze exact asa!?
      Pup!

      Ștergere
  5. Pai cam da, dar eu ma tot intreb cum functioneste sistemul asta uman: scapam de unele credinte incomode si bagam alte comode dar care tot limitate sunt sau scapam de niste credinte si facem loc sa se manifeste spiritul prin noi din necunoscut! Sigur asta nu are legatura cu subiectul postarii, e asa o dilema!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca daca scapam de credinte, e bine sa scapam de ele de tot si sa nu mai plantam acolo nimic, sa ne manifestam Liber si in armonie, in Credinta desavarsita ca mai presus de noi mai este totusi Cineva care ne iubeste si ne arata calea. Si asa cum spui, sa scapam de mintea care doar invata spre a lasa Spiritul sa se manifeste in Cunoastere.
      Te imbratisez, socratica dilema ta, multumesc, :).

      Ștergere
  6. FFF FRMUMOS BRAVO TIE,MA BUCUR CA INCA EXISTA OAMENI CA TN CARE NU FAC DIFERENTE...:)

    RăspundețiȘtergere

Aripi, cuvintelor tale, aici..