sâmbătă, 31 martie 2012

Astazi...NICHITA STANESCU

         
          Astazi, NICHITA STANESCU nascut la 31 martie 1933, din acea clipa devenind nemuritor!
          Astazi, Nichita Stanescu, poetul de Albastru i-am spus eu. Pentru mine n-ar fi prea mult sa fie nici in fiecare clipa, pentru ca el vorbeste pe o limba anume, care m-arunca departe de aici, in ACUM-ul meu perpetuu. Ma rupe de oriunde-as fi si ma alipeste de prompria-mi fiinta. Ma coboara adanc in mine, ma tine pe genunchi si-mi spune de la facerea lumii incepand, despre toate...
         Pentru a citi Nichita Stanescu nu-mi trebuie nici ochi si nici prea multa carte, ci doar
 o curatenie interioara de natura smereniei omului in fata divinitatii din el insusi, acel gen de predare si daruire fara conditii si fara respiratii, care sa treaca de barierele autocontrolului si sa coboare in mine cum mi-ar siroi libera lacrima ploii pe obraz.
          Ma scapa de chingile mintii care nu apuca intelesul, zvarcolindu-se umilita si invrajbita pe delaturea lui, sau primprejur.
          
"....Eu am venit pe lumea limbii romanesti ca sa-l vestesc. El va fi neasemuit de frumos si toata fiinta lui, chiar si trupul lui vor fi o neasemuita vorbire. Se vor usca lacrimile femeilor parasite, iar indragostitii vor vedea pasari cu gatul uimitor de lung intretaind soarele la amurg. El insusi nu va fi foarte fericit, dar toata fiinta lui va revarsa un fel de fericire a vorbirii, incat toate tinerele fete, auzindu-l, ii vor purta cuvintele la ureche ca pe un cercel de diamant. Chiar nici tinerii barbati nu vor avea timp sa-l invidieze, fiind deodata si de tot preocupati sa-l iubeasca. El nu va trai foarte mult, incat ultimul lui chip vazut va fi un chip de barbat tanar. El nu va scrie multe carti, dar cuvintele lui vor fi nesfarsite. El nu se va inalta la ceruri fiind confundabil cu ele. Va bea vin, va plange in hohote, va rade din inima. El n-o sa-si aduca aminte de mine, pentru ca asa este cuviincios. El isi va aduce aminte numai de o fiinta foarte frumoasa si care tarziu si alta data va urma sa se nasca. Hemografia este abstracta si practica totodata. Te scrii pe tine pe dinlauntrul sufletului tau mai intai,ca sa poti la urma sa scrii pe dinafara sufletele altora.
Ingerul se uita posomorat la mine: Eu as fi vrut sa fac din tine un om, iar nu un inger.De ce ma dezamagesti?... "
                                                                                                   
                                                                                       (din "Hemografia - lui Tom")

 

10 comentarii:

  1. Nu stiam ca azi e ziua lui Nichita, dar ma bucur sa descopar asta la tine pe blog:), Nichita merita sarbatorit in fiecare zi, ma linistesc mereu cuvintele lui, desi par unoeri fara sens ele au un sens pe care poate desi nu il inteleg cu siguranta il simt!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, buna mea, Nichita nu e citeste cu ochii-ochi sau cu mintea, el se citeste cu Inima, cu ochii-sufletului!
      Daca nu-l sarbatorim in fiecare zi, macar putem citi un vers de-al lui, cat de des. Pentru mine asta inseamna sarbatoare sufletului meu.
      Te imbratisez cu drag!

      Ștergere
  2. Ca sa vezi " coincidenta " si eu am postat ieri pe F.B fix aceeasi poezie :):)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Faptul de a fi nu este un fapt unitar, iar risipirea lui în forme şi varii privelişti ne face să credem că este o reprezentare a unei unice fiinţări sparte în cioburi."
      Lotusull, si daca este chiar asa!?
      :), eu cred.
      Sunt fericita sa-l "impart" pe Nichita.
      Multumesc pentru asta!

      Ștergere
  3. Da, la comentariul anterior uitasem sa-l adauga langa ceilalti si pe Nichita ...
    Si ca sa fac un test de compatibilitate ... marin sorescu iti place?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mult! Am o sectiune pe blog numita Estetica, acolo pun din cand in cand poezii, ar trebui sa fie si Sorescu, daca nu cumva blogger mi le mai sterge, mi s-a mai intamplat, :)
      Uite:

      Am zărit lumina

      Am zarit lumina pe pamant
      Si m-am nascut si eu
      Sa vad ce mai faceti
      Sanatosi? Voinici?
      Cum o mai duceti cu fericirea?
      Multumesc, nu-mi raspundeti.
      Nu am timp de raspunsuri,
      Abia daca am timp sa pun intrebari
      Dar imi place aici.
      E cald, e frumos,
      Si atata lumina incat
      Creste iarba.
      Iar fata aceea, iata,
      Se uita la mine cu sufletul...
      Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
      O cafea neagra voi servi, totusi
      Din mana ta.
      Imi place ca tu stii s-o faci
      Amara.

      Pup!

      Ștergere
  4. Oau, una din preferatele mele... si ale sotului meu!
    Ape limpezi tie!

    PS - de ce nu schimbi acel "voi fi" in "SUNT" ? Adica de ce nu aduci alegerea asta in ACUM ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atins perfect cu alegerea in a fi ACUM! Stii de cate ori m-am gandit la asta!? Aproape de fiecare data cand imi deschid blogul, :). Mental ii gasesc justificare nealegerii mele, adica mintea mea zice ca inca nu sunt chiar cele mai limpezi ape si cerul cel mai inalt si senin.
      In sensul in care tu o spui intrun mod impecabil, e clar ca e neasupare, nu!?
      Insa fiindca tu ai dat glas gandului meu am sa ma gandesc.
      Iti multumesc mult, Dialara, admir profund entuziasmul si deschiderea ta. Imi daruiesti mult curat, mult frumos!

      Ștergere
    2. Da, am banuit ca dintr-o anumita "modestie" nu ai pus in ACUM, dar mai citeam pe undeva ca daca tot spunem universului ca "VOI FI" el tot asta propaga si nu aduce in manifestare.
      Cand mi-am facut eu blogul, am zis ca acolo scriu numai despre frumusete si bucurie. Si pe urma au venit zile cand nu mai eram in bucurie si refuzam sa mai scriu pentru ca nu era in accord cu ceea ce imi propusesem.Dar e asa cum ai punctat tu aici, e valabil si pentru mine (nici nu se putea altfel), este o NEASUMARE. Pana la urma, da, in orice este un dar in spate, chiar si in intunecimile fiintei.

      PS - si nici numele si poza si mailul nu voiam initial sa le fac publice, era locul meu unde ma ascundeam ... apoi mi-am facut curaj!Tot asumare!

      Ștergere
    3. Dialara draga, eu chiar cred ca asa este cum spui tu, universul aduce in manifestare fix ce-i ceri, :), in cazul meu garantat in proportii covarsitoare, bine ca inteligenta universala nu-si pune minte cu mine chiar la fiecare gand, :)).
      Exact din aceasta perspectiva, si fara modestie ar trebui sa fie SUNT! Multumesc pentru indemn, :).
      Ca si modestia, stii tu, are si ea "tepii" ei ascunsi si anume destula infatuare, neasumare, etc.:).
      Cred, Dialara, ca toate au un rost si fiecare este o etapa, urcusul se face treapta cu treapta, orice salt poate ascunde, de fapt, arderea unei etape si neintelegerea ei pe deplin si poate face, in "evolutie" mai mult rau decat bine. Pentru ca, in mod necesar te vei vedea intors de acolo de unde ai "sarit".
      Asa ca eu socot fireasca inflorirea petala cu petala, Dialara. Daca asa ai/am simtit, ca pe rand sa te/ma "dezvalui" aici pe blog, acesta o fi fost ritmul natural, :)
      Te imbratisez!

      Ștergere

Aripi, cuvintelor tale, aici..