Astazi...NICHITA STANESCU

         

          Astazi, NICHITA STANESCU nascut la 31 martie 1933, din acea clipa devenind nemuritor!
          Astazi, Nichita Stanescu, poetul de Albastru i-am spus eu. Pentru mine n-ar fi prea mult sa fie nici in fiecare clipa, pentru ca el vorbeste pe o limba anume, care m-arunca departe de aici, in ACUM-ul meu perpetuu. Ma rupe de oriunde-as fi si ma alipeste de prompria-mi fiinta. Ma coboara adanc in mine, ma tine pe genunchi si-mi spune de la facerea lumii incepand, despre toate...

         Pentru a citi Nichita Stanescu nu-mi trebuie nici ochi si nici prea multa carte, ci doar

A cuvintelor atingere

Mi-e dor...

            
            
              Mi-e dor de Oameni si de Tine, mi-e dor de-o lume in care nu se spun cuvinte. Mi-e dor sa tac, sa nu mai spun nimic si sa fac punti spre voi din curcubee. Vreau sa ascult, sa inteleg si sa invat cum stie doar tacerea sa iubeasca, cum poate doar privirea sa atinga si sa mangaie, cum numai aerul poate sa cuprinda intr-o imbratisare copleta, totala. Vreau sa ma ratacesc intr-o astfel de stare.
              Mi-e nefiresc de dor de cer si de lumina Ta aproape orbitoare, mi-e dor de soare desi inca nici nu m-a lasat usor dintr-o imbratisare. Mi-e foarte dor de Mare chiar daca abia m-am scaldat in sare, am gustul ei in piele si in par.
              Mi-e foarte dor de Tine si de Acasa, un loc in care nu exista timp iar lucrurile si oamenii nu sunt impartite in bune si rele, in negre si albe. Acolo unde zambetul din fiecare dimineata nu-mi este strivit de Gand...ci esti doar Tu pretutindeni!
Am obosit si n-as mai vrea sa spun vreodata ca fericirea este o stare interioara mie, cu care m-am nascut dar la care uneori simt ca nu am dreptul. Doar Tu mi-ai dat-o in totala ta daruire...
Uneori mi se pare ca sunt un copil senin ratacit intr-o jungla labirintica si aproape sfasietoare, care cere tribut pentru fiecare zambet, fiecare tresarire de iubire pe care-o simt inlauntrul meu puternic si se revarsa in afara.
Mi-e dor sa traiesc asa cum simt, intr-o deplina libertate de a iubi, de a trai plenar viata unei frunze sau zborul unui fluture sau caderea libera a unui fulg de nea in cautarea lina a locului lui.
Ma inchin in fata Ta si Dumnezeului din mine ma rog, arata-mi si poarta aceasta, a acestui Rai ce ma asteapta la capat.

Sufletului meu...

"Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut."
Imbratisare, Nichita Stanescu

Cand incerc sa vorbesc despre suflet vocea mi se preface mai moale si tainica, ma tem si ma mir, ma bucur si-as rade...daca nu mi-ar fi usor teama. Sa nu-l sperii putin.

Cand scriu suflet pereche, varfurile degetelor mele pornesc incet, incontrolabil, abia atingand tastatura...intr-o mangaiere tandra si paradoxala, desenand prin atingeri un contur numai de ele stiut...cu detalii.

Inima mea bate intr-un altfel de ritm, despartind in silabe un nume cumva cunoscut...dintr-o alta limba.

Cred ca povestea sufletelor pereche incepe demult, poate ca sufletele la origini au fost androgine, jumatati de masculin si feminin ale aceluiasi intreg. Stiu eu de ce, pentru ca aici nu stie chiar nimeni, ce din alt timp le-a separat? Poate chiar faptul de a-si incepe "calatoria" si de a-i da un rost. Regasirea si comuniunea intr-un acelasi intreg, mai inalt si complet. Intr-o "picatura" rotunda, desavarsita, intru desavarsirea "oceanului" insusi! Monada...

Cate milenii, cat timp, cate existente si cate vieti strabat, nu stiu acum. In cate dintre ele raman oarbe, ratacind? De cate ori, in drumul lor, abia se ating? Si oare cine stabileste un timp in care ele se vor reintalni si recunoaste?

In structura fiecarui suflet raman inscrise etern "date" ale sufletului sau pereche, raman legate indestructibil de o iubire pura-Iubirea. Recunoasterea este intensa si reciproca, redefineste viata, lumea, cerul, pamantul, omenirea. Reintalnirea, fie si daca dureaza o ora, o zi, un anotimp purifica izvoarele si le descrie un alt Sens...

Drum cat mai scurt si viata cat mai lunga alaturi de sufletul tau pereche!

Sufletul meu pereche...